Inovație la Musée d’Orsay din Paris : kitul care face muzeul prietenos cu simțurile

 

Le petit sac bleu
© EPMO

Parisul, vara aceasta – a fost cu un val de caniculă, un pic de ploaie, prea mult soare între doi nori din nou  și acea atmosferă dintotdeauna a orașului în care fiecare stradă devine decor de film. 

Pentru unii, strălucirea Parisului poate înțepa însă ca un neon prea puternic. Mai ales într-un loc ca Musée d'Orsay, cu forfotă, voci, lumini – pe scurt, un loc unde splendoarea devine din când în când obositoare, aproape insuportabilă.

Dar, voilà, muzeografii s-au prins: nu toți visăm la Van Gogh cu aceeași liniște în simțuri. De aceea, a apărut, discret dar salvator, Le Petit Sac Bleu. 

Nu-i o poșetă Chanel uitată pe bancheta de bronz de o influenceriță, ci  noul kit senzorial oferit gratuit vizitatorilorpentru a face arta mai amicală pentru cei supra-stimulați sau pur și simplu stresați cronic.

Ce găsești în săculețul albastru? Căști anti-zgomot (pentru tăcere, când lumea urlă), ochelari fumurii (pentru culori blânde când lumina pare un blitz permanent), mini-jucării anti-stres (pentru mâini care caută siguranță), plus două fișe vizuale – una amintește politic, dar zen, regulile muzeului, cealaltă pentru a cere ce ai nevoie fără să te blochezi: apă, ieșire sau o pauză de respirație.

Testarea merge până-n septembrie, cu plan de perfecționări și extindere și la fratele mai mic al acestui muzeu, Orangerie.  

Dincolo de orice marketing de incluziune, poate ceea ce face cu adevărat revoluționară inițiativa Muzeului d'Orsay este această recunoaștere că nu toți simțim arta la fel. 

Iar a avea grijă de vizitatorii fragili este chiar dovada cea mai frumoasă de civilizație – să lași pe toți să se bucure de frumusețe, chiar și când ea, paradoxal, doare.

La Roche- Guyon- Franța: pe o stâncă albă, într-un vechi castel

Castelul La Roche-Guyon

Să nu credeți că

La Villarceaux, un castel cu niște grădini remarcabile

Vă sunt datoare cu niște povești din lunile trecute1 Nici vacanâa de vară n-am apucat să v-o povestesc, dar nu-i nimic, n-au intrat zilele în sac! Sau au intrat?

Nu le iau pe rând, nu vă speriați, viața nu e monotonă.

Septembrie 2017, așadar: văzuserăm, acum cateva luni, o expoziție de fotografii pe gardul Grădinilor Luxembourg din Paris.

Tema era: parcuri extraordinare din Franța.

Noi eram cei care au scos repede telefonul ca să noteze locurile care ne lăsaseră cu răsuflarea tăiată.

Unele departe de Paris, le-am văzut pe internet și tare ne-au plăcut, altele aici aproape, cât să putem visa că foarte curând ne vom petrece câteva ore admirându-le la pas.

Așa se face că

Castelul Ancy le Franc- o bijuterie italiană în inima Burgundiei

Recapitulare: plecați pentru trei zile de la Paris, la 14 iulie, am ales să vizităm Burgundia.

Nu era prea departe, eu am petrecut în 2000 o săptămână la Radioul France Bleue, la Auxerre,  ne place istoria ducatului, bem și vin, melci nu mâncăm, muștar da, e frumos în provincia franceză, oriunde te-ai duce și pot continua mult și bine lista de motive. E important și faptul că prețurile sunt mai prietenoase cu turiștii, în afara Parisului. ( Coasta de Azur nu intră în discuție).

Am păstrat pentru ultima zi, și nu era prea sigur că vom ajunge, pe drumul de întoarcere de la Dijon la Paris, Castelul Ancy le Franc.

Dijon- o bijuterie burgundă

Vacanța noastră de Ziua Națională a Franței a inclus, după Auxerre, Chablis și  Vezelay și un popas la Dijon.

Un oraș încântător, Torino, Genova și Veneția la un loc ( fără ape, desigur,) capitala Burgundiei a fost o surpriză atât de plăcută pentru noi încât

La Courances, castelul franțuzesc cu grădină japoneză

Nu e mare efortul pe care trebuie să-l facă un locuitor al Parisului, ca să poată scăpa de nebunia unei metropole, acum că soarele e mai generos.

În nici o oră poate ajunge la atâtea castele ridicate pe când Parisul era mai mic!

Cu o săptămână în urmă, am mers la

Giverny, Monet, soare și vară, în sfârșit!

Cum soarele părea să fi învins calendarul și pardesiul pe care-l purtam cu o lună în urmă e doar o amintire, cum noi nu beneficiem de multitudinea de zile libere acordate cu prilej religios de statul laic francez și nu putem să ne organizăm pentru un drum mai lung, ne-am zis că o duminică la Giverny, la aproape o oră cu mașina, de la Paris, n-are cum să ne displacă.

Ne-a încântat!

N-am plecat

O altă fugă la un alt castel: Sceaux

Duminica trecută a fost iar frumos (evenimentele excepționale trebuie menționate, nu zilele întunecate și cu vânt!),  așa că am fugit repede la castel,  să ne bucurăm de aer curat și niște grădini extraordinare.

La Chateau de Sceaux, unde am mers, am ajuns într-o jumătate de oră, cu mașina.  

(Se poate ajunge și cu trenul RER.)

Am pus o condiție, înainte să pornim:

Catedrala din Amiens- o bijuterie a secolului XIII

Pentru Catedrala Notre-Dame am dorit eu să mergem la Amiens, duminica trecută.

Dar despre

Cât e ceasul la Barbizon?

Touchnote sau ce te faci când nu poți trimite cărți poștale din vacanță

S-a întâmplat tragedia taman în vara aceasta, când am fost la mare.

Merg la Oficiul Poștal din centrul orașului Alghero, și exact unde îmi făcusem o poză, anul trecut, în timp ce le trimiteam alor mei o vedere, am văzut un zid julit de tot. Cutia poștală de acolo fusese demontată!

N-are omul timp sau chef să bată un orășel în lung și în lat în căutarea altui loc de unde să ia cărți poștale și timbre, dar e puternic ancorat în mileniul al treilea.

Caut în magazinul cu aplicații pentru telefonul deștept, găsesc Touchnote. Trimit două și aflu că serviciul funcționează.

Plus că așa am trimis o imagine imortalizată de mine! Problema e că trebuie să scrii fără diacritice, dacă nu vrei să primească oamenii tot felul de simboluri stranii.

Partea cu scrisul de mână o fi cea care le va lipsi destinatarilor, dar viața e cruntă și vom răzbi doar acceptând mici compromisuri.

Voi ați trimis vederi din vacanță?

La biograf, în Danemarca

La Køge, lângă Copenhaga, așa cum am văzut pe panoul pe care l-am fotografiat, există și un „biograf”.

Cel mai mare labirint din lume se deschide azi în Italia

La Fontanellato, lângă Parma, se inaugurează astăzi cel mai mare labirint  din lume.

Vedere aeriană a labirintului de la Fontanellato/ Sursa foto: www.labirintodifrancomariaricci.it

Realizat de designerul italian  Franco Maria Ricci pe o suprafață de șapte hectare,  e alcătuit din
peste două sute de mii de plante de bambus și nu e o simplă grădină în care să te pierzi: pe parcursul celor trei kilometri  se află un imens spațiu unde se organizează expoziții de artă,  o vastă bibliotecă în care se află lucrări tipărite în ultimii cinci sute de ani, o capelă, o școală și o arhivă a editurii designerului (Ricci).

Pe fundal: capela din Labirintul de la Fontanellato/ Sursa foto:  www.labirintodifrancomariaricci.it

Ca să-și poată vedea visul îndeplinit, Ricci și-a vândut renumita editură cu o activitate de decenii.

Ideea labirintului i-a venit cu douăzeci de ani în urmă, când i-a fost oaspete Jorge Luis Borges, care a realizase pentru editură, între 1975 și 1985, colecția  “La Biblioteca di Babele”.

 

Jorge Luis Borges alături de Franco Maria Ricci/ Sursa foto: www.repubblica.it

Nu doar fascinația autorului argentinian pentru labirinturi i-a fost sursă de inspirație lui Ricci.  Traiectoria imprecisă lăsată de pașii lui Borges l-a dus cu gândul la răscrucile și nesiguranța pe care o poți avea și în interiorul unui labirint.  

Informații despre program, cum să ajungeți și tarife găsiți pe pagina web a Labirintului.

Suveniruri mai frumoase ca acestea nu cred sa existe la Roma!

Cum nu cred că doriți să vă încununați călătoriile cu suveniruri glume răsuflate (se mai vând tricouri cu „Prietenul meu  fost la Văscăuți și mi-a adus doar tricoul acesta amărât!” ?), vă invit pe un tărâm pe care nu credeam că o să apuc vreodată să pășesc.

Designeri renumiți din Italia spun opoveste minunată, în culori extraordinare și materiale ingenioase, cu gândul la simbolurile care ar trebui să populeze amintirile călătorilor străini care se întorc cu niște suveniruri la casele lor.

Despre Expoziția Local Icons. Greetings from Rome, deschisă la Muzeul MAXXI până la 7 iunie, am scris aici, pe

Luna mai începe în nuanțe pastel, la Roma

O plimbare de câtreva ore, pe o rază de cel mult doi kilometri.

1- întâmplare 2- coincidență 3- regulă.

Cu care ați da o tură?

Magie la Panteon

Nu aveam cum să fiu ieri, la ora prânzului, la Panteon ca să văd și eu minunea: se știe că această clădire e o magie arhitecturală. A rezistat timpului și intemperiilor în ciuda faptului că a fost ridicat fără planuri. Și mai are și acel orificiu în tavan!

La fiecare 21 aprilie la ora prânzului, de peste două mii de ani, lumina soarelui care intră în Panteon este proiectată pe intrare.

Nu e frumos?

A photo posted by Darius Arya (@saverome) on Apr 22, 2015 at 6:06am PDT

Noaptea, la Vatican

Să ne bucurăm: și anul acesta Muzeele de la Vatican vor fi deschise noaptea. 

În fiecare vineri seara, din 24 aprilie și până la 30 octombrie, cu excepția lunii august, atenție!, Vaticanul le va fi deschis vizitatorilor până la ora 23. (semnalul de ieșire se dă la 22.30)

Vizitatorii vor putea vedea cele mai importante colecții: Muzeul Pio- Clementino, Muzeul Gregorian- Egiptean, Galeriile, Camerele lui Raffaello, Apartamentul Borgia, Colecția de Artă Modernă Religioasă și Capela Sixtină. 

Rezervările se fac aici.
 

Restaurante Michelin în Italia la preț (oarecum) rezonabil

Așadar, noutățile de când am dispărut:

Așteptăm să înceapă Expo2015, la Milano.

În semn de protest față de afluxul de oameni așteptat, mă voi feri de orice călătorie la nord:)

Operatorii de turism au făcut portretul - robot al vizitatorului: american, rămâne 3-4 zile, stă la hotel de 4 stele. Bani!

Ca dovadă: tarifele hotelurilor milaneze au explodat. Rușine!

Am citit în ziar despre restaurante cu stele Michelin unde se poate mânca fără să trebuiască să faci credit la bancă

La Viena inainte de Pasti

Nu știu cum se face, dar eu eram convinsă că intrase un prim episod al poveștii mele încă de joi, când am pornit spre Viena.

Uite că nu e.

Să vă povestesc.
JOI

Mie nu mi-e frică de călătoria cu avionul. De data asta, după ce s-a aflat că pericolul poate veni și din rândul echipajului, nu doar din cel al pasagerilor, mi-am cam dorit să aterizăm cu bine. Preventiv, la urcarea în avion am băgat capul în cabina piloților și i-am salutat vesel.

 Eu aș petrece o zi cu niște copii îmbrăcați așa. I-aș alinia și am cânta împreună. Edelweiss și altele.

 Ceasul e cât vedeți, la Stephansdom. Am stat foarte aproape de el dar nu-mi amintesc să fi auzit clopote. Eram obosită. Era frig, vânt și înnorat.

 În Grădina Botanică a Universității din Viena m-am întâlnit cu Mac Mac. S-a apropiat liniștită de mine și abia atunci mi-am pus întrebarea: cum e să fii atacat de o rață? Și mi-am amintit cum mi-era  frică de gâștele de la bunici.

VINERI

M-am trezit devreme, din cauza gălăgiei din hotel. De fapt, m-am trezit la ora la care se trezesc oamenii în Europa centrală. Am luat-o repejor pe urmele blogvienezei.

La Școala spaniolă de călărie se făcea curățenie. Am salutat voios calul din imagine,

, am trecut pe lângă statuia lui Mozart,

 ..și am luat-o drept către cartierul muzeelor.

 Ajunsesem prea devreme. Am intrat în cafeneaua din fața Muzeului Leopold (bătea tare vântul, picura, nu era de stat afară), am luat un suc cu kombucha și niște fum pasiv și a venit și ora 10.

 La Muzeul Leopold, Zazu nu era. Era o expoziție dedicată lui Wally Neuzil, model deseori reprezentat în lucrările lui Egon Schiele.

 Uite-l și pe Egon Schiele. Ce destin!

A stat în închisoare mai bine de o lună, acum o sută de ani, pentru că poliția îi găsise în atelier mai multe tablouri, majoritatea nuduri. Le pictase el, le pregătea de expoziție sau vânzare. Doar că erau considerate imorale. Schiele se întreba atunci de ce ziarele de la Viena nu scriu nimic despre ridicola situație în care se afla.

 Știu că blogvienezei îi place Klimt la nebunie. (!!!) Mă uit la tablou, mă uit în jur, Zazu nu e.

"Moartea şi viaţa"- Gustav Klimt- Muzeul Leopold.

SÂMBĂTĂ
Zazuzei îi plac dulciurile? Nu știu. Poate îi plac morcovii. Mă uit prin vitrine, caut iepurașul, îl găsesc, click poza și merg mai departe.

 Am ieșit din oraș. La Castelul Schallaburg era o expoziție despre vikingi. Intru: mă întreb ce au vikingii cu Austria.

 Nimic, aveam să aflu. Era doar o expoziție interactivă pentru curioși de toate vârstele.

Ne întoarcem spre Viena. La Melk, nu vizităm Muzeul Acordeoanelor.

Intrăm la cofetărie. O nebunie!

DUMINICĂ

La slujba de Florii, în domul Sf. Ștefan, o mulțime de oameni. Zazu nu era.

 Mergem să vedem friza Beethoven, la Secession. (a lui Gustav Klimt)

Un vis împlinit, o clădire extraordinară. Înăuntru, o expoziție: Artiști și poeți. 

Printre ei, Andra Ursuta. Născută în România, a plecat să studieze la New York, când avea 18 ani. Acum expune în cele mai cunoscute galerii și muzee din lumea întreagă.

 Zazu nu era. Era la Atena.
Hai, Zazu, la Roma, să plec și eu de acasă!

Ungherele Romei: Garbatella

Post by Povestile Monicai.