Mare noroc am avut, în ianuarie, să ajung la Petit Palais. Am prins ultima zi a
Se afișează postările cu eticheta blog. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta blog. Afișați toate postările
21 februarie 2022
18 februarie 2022
17 februarie 2022
La ce mă mai uit ( TV, Youtube, Neflix, Prime)
În primul rând, eu încă mă mai uit la televizor, da.
Emisiunea matinală de pe
 |
| Zi de iarnă însorită pe malul Senei |
16 februarie 2022
Cartier la MAD, Cinema la Musée d’ Orsay, Yoga la Muzeul Guimet. Vesti de la Paris
Se întâmplă să fie cam gri, aici la Paris, dar de dimineață mi-a luminat ziua acest micuț Fiat 500 galben-floarea-soarelui. Îngrijit, curat, micit cumva tocmai de lipsa altor mașini în preajma sa. Ce-o căuta el aici? E la fel de straniu cum ar putea fi un vechi Citroen pe străzile Romei.
Veștile de la Paris nu sunt
14 octombrie 2021
Comozi, dar cu panaș: Le Coq Sportif lansează un model limitat de pantofi sport în colaborare cu Opera națională din Paris
 | |
| Foto: Le Coq Sportif | |
Opera națională din Paris și Le Coq Sportif lansează un model limitat de pantofi sport în așteptarea sezonului de balet de pe prima scenă a Franței.
Pe faimosul model
23 septembrie 2021
Salutări de septembrie 2021
 |
| Niște storuri din centrul Romei, omagiu unui serial care mi-a plăcut, nu contest: Peaky Blinders. |
Salutări din frumoasa și în continuare călduroasa Romă.
E drept că nu am mai trecut eu prea des pe aici, dar cine mai citește bloguri, când bipăie telefoanele de câte ori cineva postează ceva pe Facebook, Twitter, Instagram, Snapchat ori TikTok?
Dar nu e plăcere mai mare ca aceea a scrisului care nu cere recompense ( like și share, like și share!)
Așa că m-am gândit să revin cu veștile.
Suntem bine, surprinzător de bine, dacă ne uităm la
8 septembrie 2020
Salutări de septembrie
Nu țin să bat în cuie comportamente la care mă uit cu nostalgie, căci 15 ani de blog nu sunt chiar un mizilic, dar nici să trec de la o poveste pe zi, ca în vremurile când Facebook nu exista, la două postări pe an nu se face!
Mai treceți pe aici? Mă mai citiți? Mai așteptați ceva de la mine?
Viața trece, cărțile, pozele și muzica rămân. Dați din cap aprobativ. Mulțumesc!
Vă las cu cel mai frumos cântec de dragoste ascultat zilele acestea, de pe coloana sonoră a unui serial tv care îmi place foarte mult: Babylon Berlin.
Sunt puține cântece care îți spun despre ce e vorba chiar dacă nu înțelegi textul. Eu l-am înțeles, din fericire. Interpretul e un tenor senzațional, fragilitatea transmisă nu sperie, ci înduioșează.
Sunt frumoase poveștile în care cineva e tot ce și-ar putea dori celălalt.
30 iunie 2020
1/2 2020 și ce am mai făcut
3 ianuarie 2020
Iată Anul Nou!
Salutări 2020-iste de la Roma, unde m-am întors de trei luni și încă mă dreg. An nou fericit! Bucurii! Fericire! Cărți!
Mutarea nu mai e o traumă, ba chiar o rutină, cei care au împachetat nu au spart decât exact fix abajururile celor două veioze pe care eu le folosesc la citit (una în salon, alta în dormitor). Le-am reparat, au plătit asigurările, dar, deși mutarea nu e o traumă, doar am afirmat sus și tare mai sus, la cât de sensibilă am fost zilele acelea, am crezut că gata, asta a fost, voi citi doar ziua sau mă las. Fapt pentru care mi-am comandat iar alte cărți, am primit și un cititor de cărți electronice (s-o credeți voi că-i spun așa, e un eReader), am proiectat online o nouă bibliotecă (foarte simplă, încă nu am făcut acel clic final care mă va învrednici cu 5 rafturi pentru cărțile care zac în cutii, din lipsă de spațiu.
A te lăsa de citit e foarte dificil, când, ca să ai cât de cât o evidență a cărților citite, bifezi pe pagina web Goodreads că te înscrii la provocarea anului și constați că ai depășit niște limite cu două cifre, hai să nu exagerăm, încât te consideri fruntaș în întrecerea socialistă.
Așa că vom citi și vom fi liberi! Voi ce aveți în plan?
În imagini, Micul Prinț, publicată acum și în dialect roman.
(N-am cumpărat-o, n-avem loc în casă, doar asta v-am tot zis)
20 august 2019
Viata sotiei in teorie si practica- sarea, piperul si chiar zaharul
Veți fi știind că nețărmurită este dragostea dintre soț și soție atunci când se respectă teoria.
Teorie: Nimic nu e mai prețios decât dulceața vorbelor și a faptelor.
Teorie: Nimic nu e mai prețios decât dulceața vorbelor și a faptelor.
Practică: La un supermarket nou deschis lângă noi, am dat peste aluaturi pentru tarte din mărci necunoscute mie pînă acum.
Cu coșul plin lângă frigiderul unde un angajat îmbrăcat cu o vestă prea mare pentru fragila lui statură îndesa niște Yakult, m-am gândit că-n frigider aveam niște smântână, ouă și broccoli care au rezistat ultimelor zece zile în care am fost plecați, așa că-mi mai lipsea doar un aluat pentru ceva cald de pus pe masă- o tartă, dacă se poate.
L-am luat pe primul care era cu unt, scria mare pur beurre pe ambalaj și l-am aruncat repede în coș, pentru că domnul cu Yakult nu terminase, iar ceea ce făcea el era prea zgomotos pentru mine, întoarsă la Paris după trei săptămâni de liniște foarte rar întreruptă.
I-am plătit doamnei de la casă care îmi vorbea în engleză (ea de origine asiatică, eu cu fizionomie habsburgică) iar acasă am dat drumul la cuptor, 180 °C, și am montat repede cina. Rețeta, la cerere, în comentarii.
După o jumătate de oră, minunea era rumenită. Am mai citit niște pagini dintr- carte, așteptând să nu-mi ard limba, și am gustat mândră produsul finit.
Poate vă amintiți povestea cu iaurtul din Mexic, care era mereu dulce? Și bucuria când, la Soriana, am găsit și unul pe care scria mare "fără zahăr"? L-am turnat peste o mămăligă cu brânză și uite așa mâncat prima dată mămăligă cu brânză și iaurt cu îndulcitor artificial!
Mi-am amintit de întâmplare acum, cu ochii pe tava deja răcită și cu dumicatul de tartă în gură. Și atunci, omul e inventiv, nu uitați!: mi-am dat seama că aveam în fața ochilor o tartă sărată și desertul! 2 în 1! Pe margine era doar straniu de dulce, unde era niște aluat îndoit. În rest, oul, smântâna, sarea, piperul și nucșoara au mai echilibrat din gust. Umami curat.
Întors acasă, tovarășul meu de viață și de drum, și deseori comesean, a constatat că modul meu de a găti nu s-a schimbat deloc: la noi în casă rețetele rar se repetă, chit că există un clasament din care mi se cere câteodată să reproduc câte un fel de mâncare care s-a bucurat de succes. A deschis ușa cuptorului cu nerăbdarea lui Proust povestind, în primul volum din În căutarea timpului pierdut, cum meniul cinei îl distra în fiecare zi ca știrile pe care le citești într-un ziar și îl excita ca programul unei serbări.
Festival a fost!
Știu și unde m-am pripit, la magazin- nu mai fac! Trebuia să văd eu pe ambalaj dacă e pâte sablée sau pâte brisée. Nu sunt obișnuită pentru că de obicei fac aluatul în casă. E și simplu și sănătos. Dar fără lecții de viață.
Sunt varză! Sunt broccoli!
2 ianuarie 2019
De la Paris: Anul Nou cu bucurie!
Dragii mei dragi, de trei ori dragi,
Iată-ne în 2019, după o absență prelungită care n-a însemnat altceva decât multe, multe lucruri care s-au întâmplat. Am citit, am văzut filme, am călătorit, am vizitat expoziții și muzee.
Am simțit, din poveștile altora, că anul trecut nu a
13 martie 2018
Paris, martie 2018: cu autobuzul
Zău dacă mi-aș fi imaginat, în epoca pre- Facebook și chiar mai înainte, când postam de mai multe ori pe zi, că se va lăsa întunericul pe acest blog. Povești am de spus mai mereu, poate că acum le zic mai ales prin viu grai. Zilele trecute am înregistrat și recordul cel mai rușinos: uitasem parola blogului. Mai lipsește să nu plătesc găzduirea și să citiți despre mine doar prin arhivele Google.
De pe Instagram ați fi putut afla nu doar că sunt proprietara unei agenții de turism ci și că întreprinderea e atât de mică încât parchez autocarul sub fereastră. A fost tare distractiv când soțul meu m-a chemat la geam!
Păcat că e un om puțintel mai serios decât mine și nu m-a ademenit către fereastră cu „ia uite și cadoul meu întârziat pentru 1 martie, 8 martie sau ce dorești să sărbătorești cu un cadou mare și scump!”
De pe pagina
20 ianuarie 2018
Paris- iarna lui 2018
Vă salut cu drag și din acest an, a zburat timpul, nu am stat degeaba, dar chiar nu se face să nu vă dau un semn de viață!
Anul nou a venit cu bine: am fugit departe de lumea care vine de pe toate meridianele la Paris ca să intre în noul an înghesuită, beată, fericită că pe Câmpiile Elizee se sărbătorește, se bea vin luat de la cel mai apropiat supermarket, sau chiar șampanie, dacă nu bere sau suc, ne pupăm prietenește, ne facem planul, deși îi spunem rezoluție, și nici nu avem aparat foto în mână, ca să folosim potrivit cuvântul cu pricina.
Am petrecut cu Parisul sub ochi, la vreo cincizeci de kilometri depărtare, am mâncat, am băut, am dansat, ne-am veselit, ce mai! La mulți ani!
N-au fost focuri de artificii, la Paris, ni s-a plâns apoi șoferul care ne-a dus de la Aeroportul Fiumicino acasă la Roma, unde avea să vină și Befana. Cu dulciuri și cărbuni pentru copii, cu un drum la magazin pentru cei mari, pentru că nu se potriviseră lucrurile mai bine decât acum: începuseră reducerile!
Drumuri la librării, de asemenea, am citit multe cărți interesante anii trecuți, dar și anul acesta lucrurile se profilează interesante.
Acasă numărul doi, Paris: despodobim bradul și ne adaptăm cerințelor municipalității.
După ce-i mulțumim că ne-a bucurat Crăciunul alături de cei dragi, îl
aruncăm deloc spectaculos pe geam, doar nu era să umplem imobilul de mii
de ace plimbând-l pe scări în jos, căci în liftul nostru de trei
persoane, nu ar fi încăput.
De acolo, cu câte o mănușă de schi, dintr-o pereche uzată (în
mâna dreaptă eu, în cea stângă tovarășul meu de viață, drum și acum și
de aruncat bradul după normele pariziene) îl ducem într-unul din
locurile amenajate, de unde vor fi încărcați în camioane, în câteva
zile. Locuitorii Parisului au primit ieri un ultim avertisment, și
atunci mi-am amintit cum un an, în Mexic, bradul nostru a ținut până la
Paști, pentru că aveam și loc și s-a păstrat bine și el. Acolo l-ar fi
luat gunoierii și-n luna august.
(N-avem gânduri rele cu Planeta: avem la Roma un brad din plastic și multe podoabe pentru el, dar nu ne-am gândit că vom petrece Crăciunul la Paris, în anii aceștia în care locuim aici, așa că nu l-am luat cu noi. La florărie am întrebat dacă aveau la ghiveci și mi-au zis că nu vând decât brăduți ecologici. Ce o mai fi însemnând și asta, nu știu.
Am luat niște globuri aici, într-o altă gamă de culori (n-am găsit vârf nicăieri, am început să mă uit prin geamurile oamenilor și peste tot, aici nu prea se practică steaua călăuzitoare în vârful Pomului, așa că i-am pus repede un clop primit la Ziua Națională.
Senzațional!, au scandat rețelele sociale.
Pe foarte curând!
8 noiembrie 2017
La Roche- Guyon- Franța: pe o stâncă albă, într-un vechi castel
 |
| Castelul La Roche-Guyon |
Să nu credeți că
2 octombrie 2017
La Villarceaux, un castel cu niște grădini remarcabile
Vă sunt datoare cu niște povești din lunile trecute1 Nici vacanâa de vară n-am apucat să v-o povestesc, dar nu-i nimic, n-au intrat zilele în sac! Sau au intrat?
Nu le iau pe rând, nu vă speriați, viața nu e monotonă.
Septembrie 2017, așadar: văzuserăm, acum cateva luni, o expoziție de fotografii pe gardul Grădinilor Luxembourg din Paris.
Nu le iau pe rând, nu vă speriați, viața nu e monotonă.
Septembrie 2017, așadar: văzuserăm, acum cateva luni, o expoziție de fotografii pe gardul Grădinilor Luxembourg din Paris.
Tema era: parcuri extraordinare din Franța.
Noi eram cei care au scos repede telefonul ca să noteze locurile care ne lăsaseră cu răsuflarea tăiată.
Unele departe de Paris, le-am văzut pe internet și tare ne-au plăcut, altele aici aproape, cât să putem visa că foarte curând ne vom petrece câteva ore admirându-le la pas.
Așa se face că
4 august 2017
Castelul Ancy le Franc- o bijuterie italiană în inima Burgundiei
Nu era prea departe, eu am petrecut în 2000 o săptămână la Radioul France Bleue, la Auxerre, ne place istoria ducatului, bem și vin, melci nu mâncăm, muștar da, e frumos în provincia franceză, oriunde te-ai duce și pot continua mult și bine lista de motive. E important și faptul că prețurile sunt mai prietenoase cu turiștii, în afara Parisului. ( Coasta de Azur nu intră în discuție).
Am păstrat pentru ultima zi, și nu era prea sigur că vom ajunge, pe drumul de întoarcere de la Dijon la Paris, Castelul Ancy le Franc.
3 august 2017
Dijon- o bijuterie burgundă
2 august 2017
Prin Burgundia pe urmele pelerinilor: Bazilica Sf. Maria Magdalena de la Vézelay
După
Chablis, ne-am oprit la Vézelay, sat aflat pe lista celor mai frumoase
mici localități franceze, dar și pe cea a celor 17 localități-sanctuar
din Franța
1 august 2017
Burgundia: la Chablis, vin și o gazdă adorabilă
De la Auxerre am hotărât s-o luăm către Dijon, capitala Burgundiei. Și a muștarului. Drumul trecea printre podgoriile din care multe vinuri au plecat către mese din toată lumea.
Cine n-a auzit de Chablis, dacă a fost preocupat cât de cât de vinuri?
Mai are rost să vă spun unde ne-am oprit, după ce am parcat mașina?
31 iulie 2017
Unde fugim de acasă de la Paris: Auxerre
Ca să nu facă patriotul francez paradă militară, foc de artificii și beții organizate sub nasul nostru, ca să nu ne nimerească pe noi săgeata vreunui scelerat care are treabă cu Donald Trump, venit în vizită în Capitala Franței, ca să nu ne calce mulțimile în picioare de 14 iulie, ca să nu ne cadă în cap Bastilia, ne-am spus că mai bine fugim cât ne țin picioarele în afara orașului.
Nu fără destinație, căci Franța e mare, frumoasă de tot și ne temem că nu o vom putea vizita în amănunt cât vom mai sta noi pe aceste meleaguri.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
