Viata sotiei in teorie si practica- sarea, piperul si chiar zaharul

Veți fi știind că nețărmurită este dragostea dintre soț și soție atunci când se respectă teoria.

Teorie: Nimic nu e mai prețios decât dulceața vorbelor și a faptelor. 

Practică: La un supermarket nou deschis lângă noi, am dat peste aluaturi pentru tarte din mărci necunoscute mie pînă acum.

Cu coșul plin lângă frigiderul unde un angajat îmbrăcat cu o vestă prea mare pentru fragila lui statură îndesa niște Yakult, m-am gândit că-n frigider aveam niște smântână, ouă și broccoli care au rezistat ultimelor zece zile în care am fost plecați, așa că-mi mai lipsea doar un aluat pentru ceva cald de pus pe masă- o tartă, dacă se poate.

L-am luat pe primul care era cu unt, scria mare pur beurre pe ambalaj și l-am aruncat repede în coș, pentru că domnul cu Yakult nu terminase, iar ceea ce făcea el era prea zgomotos pentru mine, întoarsă la Paris după trei săptămâni de liniște foarte rar întreruptă.

I-am plătit doamnei de la casă care îmi vorbea în engleză (ea de origine asiatică, eu cu fizionomie habsburgică) iar acasă am dat drumul la cuptor, 180 °C, și am montat repede cina. Rețeta, la cerere, în comentarii.

După o jumătate de oră, minunea era rumenită. Am mai citit niște pagini dintr- carte, așteptând să nu-mi ard limba, și am gustat mândră produsul finit.

Poate vă amintiți povestea cu iaurtul din Mexic, care era mereu dulce? Și bucuria când, la Soriana, am găsit și unul pe care scria mare "fără zahăr"? L-am turnat peste o mămăligă cu brânză și uite așa mâncat prima dată mămăligă cu brânză și iaurt cu îndulcitor artificial!

Mi-am amintit de întâmplare acum, cu ochii pe tava deja răcită și cu dumicatul de tartă în gură. Și atunci, omul e inventiv, nu uitați!: mi-am dat seama că aveam în fața ochilor o tartă sărată și desertul! 2 în 1! Pe margine era doar straniu de dulce, unde era niște aluat îndoit. În rest, oul, smântâna, sarea, piperul și nucșoara au mai echilibrat din gust. Umami curat.

Întors acasă, tovarășul meu de viață și de drum, și deseori comesean, a constatat că modul meu de a găti nu s-a schimbat deloc: la noi în casă rețetele rar se repetă, chit că există un clasament din care mi se cere câteodată să reproduc câte un fel de mâncare care s-a bucurat de succes. A deschis ușa cuptorului cu nerăbdarea lui Proust povestind, în primul volum din În căutarea timpului pierdut, cum meniul cinei îl distra în fiecare zi ca știrile pe care le citești într-un ziar și îl excita ca programul unei serbări.

Festival a fost!

Știu și unde m-am pripit, la magazin- nu mai fac! Trebuia să văd eu pe ambalaj dacă e pâte sablée sau pâte brisée. Nu sunt obișnuită pentru că de obicei fac aluatul în casă. E și simplu și sănătos. Dar fără lecții de viață.

Sunt varză! Sunt broccoli!