Bat lumea în lung și în lat și țin acest carneţel de notiţe bucurându-mă că am cel puțin un loc în care mă întâlnesc cu limba română.
Acum vă scriu de la Roma, dar sufletul meu încă mai poartă sombrero, căci trei ani petrecuți în Mexic nu sunt deloc de trecut cu vederea. Și vorbește (sufletul :) ) și franceza, întrucât patru ani petrecuți la Paris au fost minunați, în ciuda istoriei recente.
Las peste tot pe unde trec bucăţi din inimă și scriu, sperând să nu par grafomană.
