13 martie 2018

Paris, martie 2018: cu autobuzul

Zău dacă mi-aș fi imaginat, în epoca pre- Facebook și chiar mai înainte, când postam de mai multe ori pe zi, că se va lăsa întunericul pe acest blog. Povești am de spus mai mereu, poate că acum le zic mai ales prin viu grai. Zilele trecute am înregistrat și recordul cel  mai rușinos: uitasem parola blogului. Mai lipsește să nu plătesc găzduirea și să citiți despre mine doar prin arhivele Google.

De pe Instagram ați fi putut afla nu doar că sunt proprietara unei agenții de turism ci și că întreprinderea e atât de mică încât parchez autocarul sub fereastră.  A fost tare distractiv când soțul meu m-a chemat la geam!

Păcat că e un om puțintel mai serios decât mine și nu m-a ademenit către fereastră cu „ia uite și cadoul meu întârziat pentru 1 martie, 8 martie sau ce dorești să sărbătorești cu un cadou mare și scump!

A post shared by Monica Micu ⓜ (@monicamicu) on
De pe pagina

20 ianuarie 2018

Paris- iarna lui 2018

Vă salut cu drag și din acest an, a zburat timpul, nu am stat degeaba, dar chiar nu se face să nu vă dau un semn de viață!


Anul nou a venit cu bine: am fugit departe de lumea care vine de pe toate meridianele la Paris ca să intre în noul an înghesuită, beată, fericită că pe Câmpiile Elizee se sărbătorește, se bea vin luat de la cel mai apropiat supermarket, sau chiar șampanie, dacă nu bere sau suc, ne pupăm prietenește, ne facem planul, deși îi spunem rezoluție, și nici nu avem aparat foto în mână, ca să folosim potrivit cuvântul cu pricina.

Am petrecut cu Parisul sub ochi, la vreo cincizeci de kilometri depărtare, am mâncat, am băut, am dansat, ne-am veselit, ce mai! La mulți ani!

N-au fost focuri de artificii, la Paris, ni s-a plâns apoi șoferul care ne-a dus de la Aeroportul Fiumicino acasă la Roma, unde avea să vină și Befana. Cu dulciuri și cărbuni pentru copii, cu un drum la magazin pentru cei mari, pentru că nu se potriviseră lucrurile mai bine decât acum: începuseră reducerile!

Drumuri la librării, de asemenea, am citit multe cărți interesante anii trecuți, dar și anul acesta lucrurile se profilează interesante.

Acasă numărul doi, Paris: despodobim bradul și ne adaptăm cerințelor municipalității.
După ce-i mulțumim că ne-a bucurat Crăciunul alături de cei dragi, îl aruncăm deloc spectaculos pe geam, doar nu era să umplem imobilul de mii de ace plimbând-l pe scări în jos, căci în liftul nostru de trei persoane, nu ar fi încăput.
 
De acolo, cu câte o mănușă de schi, dintr-o pereche uzată (în mâna dreaptă eu, în cea stângă tovarășul meu de viață, drum și acum și de aruncat bradul după normele pariziene) îl ducem într-unul din locurile amenajate, de unde vor fi încărcați în camioane, în câteva zile. Locuitorii Parisului au primit ieri un ultim avertisment, și atunci mi-am amintit cum un an, în Mexic, bradul nostru a ținut până la Paști, pentru că aveam și loc și s-a păstrat bine și el. Acolo l-ar fi luat gunoierii și-n luna august.




(N-avem gânduri rele cu Planeta: avem la Roma un brad din plastic și multe podoabe pentru el, dar nu ne-am gândit că vom petrece Crăciunul la Paris, în anii aceștia în care locuim aici, așa că nu l-am luat cu noi. La florărie am întrebat dacă aveau la ghiveci și mi-au zis că nu vând decât brăduți ecologici. Ce o mai fi însemnând și asta, nu știu. 

Am luat niște globuri aici, într-o altă gamă de culori (n-am găsit vârf nicăieri, am început să mă uit prin geamurile oamenilor și peste tot, aici nu prea se practică steaua călăuzitoare în vârful Pomului, așa că i-am pus repede un clop primit la Ziua Națională.  

Senzațional!, au scandat rețelele sociale. 

Pe foarte curând!


2 octombrie 2017

La Villarceaux, un castel cu niște grădini remarcabile

Vă sunt datoare cu niște povești din lunile trecute1 Nici vacanâa de vară n-am apucat să v-o povestesc, dar nu-i nimic, n-au intrat zilele în sac! Sau au intrat?

Nu le iau pe rând, nu vă speriați, viața nu e monotonă.

Septembrie 2017, așadar: văzuserăm, acum cateva luni, o expoziție de fotografii pe gardul Grădinilor Luxembourg din Paris.

Tema era: parcuri extraordinare din Franța.

Noi eram cei care au scos repede telefonul ca să noteze locurile care ne lăsaseră cu răsuflarea tăiată.

Unele departe de Paris, le-am văzut pe internet și tare ne-au plăcut, altele aici aproape, cât să putem visa că foarte curând ne vom petrece câteva ore admirându-le la pas.

Așa se face că

4 august 2017

Castelul Ancy le Franc- o bijuterie italiană în inima Burgundiei

Recapitulare: plecați pentru trei zile de la Paris, la 14 iulie, am ales să vizităm Burgundia.

Nu era prea departe, eu am petrecut în 2000 o săptămână la Radioul France Bleue, la Auxerre,  ne place istoria ducatului, bem și vin, melci nu mâncăm, muștar da, e frumos în provincia franceză, oriunde te-ai duce și pot continua mult și bine lista de motive. E important și faptul că prețurile sunt mai prietenoase cu turiștii, în afara Parisului. ( Coasta de Azur nu intră în discuție).

Am păstrat pentru ultima zi, și nu era prea sigur că vom ajunge, pe drumul de întoarcere de la Dijon la Paris, Castelul Ancy le Franc.

3 august 2017

Dijon- o bijuterie burgundă

Vacanța noastră de Ziua Națională a Franței a inclus, după Auxerre, Chablis și  Vezelay și un popas la Dijon.

Un oraș încântător, Torino, Genova și Veneția la un loc ( fără ape, desigur,) capitala Burgundiei a fost o surpriză atât de plăcută pentru noi încât

2 august 2017

Prin Burgundia pe urmele pelerinilor: Bazilica Sf. Maria Magdalena de la Vézelay

După Chablis, ne-am oprit la Vézelay, sat aflat pe lista celor mai frumoase mici localități franceze, dar și pe cea a celor 17 localități-sanctuar din Franța
Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...