marţi, ianuarie 31

Ce se mai fură în România

Poate v- am mai povestit că strada şi blocul în care locuiesc ai mei, la Tîrgu- Mureş, au ceva special.
Insist şi aduc noi dovezi.

Ieri, undeva între 11 şi 12 , nu cu mult înainte ca prichindeii de la grădiniţa din capul străzii să poată pleca spre case, cineva ( presupun că şi-a premeditat fapta şi ai mei nu sunt martorii unei crize de nervi) a furat interfonul blocului. 

Cutia aceea externă pe care în dreptul fiecărui buton se află un număr, nimic mai mult. Ca să fii sigur că suni unde trebuie, n-ai decât să te uiţi pe hârtia lipită pe interiorul geamului uşii de la intrare. "Tabel nominal al locuitorilor blocului D4" scris apăsat de mână, cu litere de tipar uşor înclinate spre stânga.

Desigur că nu suntem nici in faţa unui simplu furt. Din ce e făcută acea cutie? Să fi ajuns la fier vechi?! Să fi fost "transplantată" la intrarea vreunui bloc inamic? Să fi dus cu ea toate conversaţiile purtate în timp de musafiri şi locatari?

- Deschideţi, suntem de la deratizare!

- Mama, adu tu umbrela, ca să nu mă-ntorc  din drum!

- Iartă- mă, te rog, deschide- mi! Unde să  merg la ora asta?

Mi- a scăpat un lucru, când am aflat vestea la telefon. A chemat cineva poliţia?

Ce se mai fură deosebit în lumea asta mare, ce?

luni, ianuarie 30

Minciunele pentru Carnaval

Toate brutăriile în care am intrat zilele acestea sunt pline de noutăţi pentru cine nu şi-a mai petrecut până acum vreun ianuarie târziu la Roma. Făină şi ouă amestecate vârtos, întinse bine şi apoi tăiate fâşii sau găluşti de mărimea unei caise se prăjesc şi se pudrează apoi cu zahăr. Reţeta minciunenelor dela noi! O reţetă deloc scumpă care se potriveşte de minune cu perioada Carnavalului. Acum sute de ani când au fost inventate, erau numai bune de oferit oamenilor care ieşeau în pieţele Italiei în timpul Sărbătorii. Frappe, castagnole frittelle, zeppole.... Ceea ce în Roma antică se numeau frictilia.

Ce mă surprinde şi mai mult cum un aliment atât de simplu se poate chema în atâtea feluri. Cele mai pitoreşti nume şi deloc departe de minciunelele noastre (care se mai numesc şi scovergi, o da!): bugie (taman minciună), chiacchiere (palavre) şi intrigoni. Eu cred că se cheamă aşa pentru că, în timp ce se ronţaiau se ţeseau cele mai frumoase intrigi ale târgurilor în Carnaval.

sâmbătă, ianuarie 28

In care se dovedeşte că nu e rău să fii român

Ora prânzului şi nicio senzaţie de foame. E o zi de joi a unui ianuarie roman în care soarele ronţaie din pielea celor care, bucurându-se să-l vadă, se despoaie mult prea încrezători. Spaima le grăbeşte, apoi, retragerea către unghere încălzite: oalele aburinde din bucătăria fără uşă a bufetului unde ne potolim foamea la asemenea ore sunt mai prietenoase.

La tejghea, zâmbitoare ca întotdeauna, prietenă a doamnelor care îi fac mici atenţii dacă tot a fost Befana, Ea. Încă n-are un nume pentru mine. Un puternic accent pe care eu nu l-am prins pentru că am învăţat italiana într-o frumoasă grădină mexicană. Şi, hazliu, o combinaţie de dialect roman cu ceea ce nu pot deosebi. Accent ardelenesc nu e, iar ochii ei frumoşi îmi aduc mai degrabă a apa Siretului. 

Stomacul nu-mi cere nimic, nici ochii. Un tur rapid şi: 

-Sandvişul acesta e cu peşte?"  
-Nu, e rac. Dar am auzit că sunteţi însărcinată şi vă dau altceva.
- Eu?! 
-Vă dau altceva! Rar şi tare, în româneşte la malul Tibrului.

Nu insist. Vinovată că eram cât pe ce să mă dedau la vietăţi care îndeplinesc şi funcţii de locomoţie (nu sunt nici la regim nici într-o stare interesantă, cum îi spun şi italienii şi hispanofonii sarcinii) îi mărturisesc că nu mănânc proteine animale. Îmi scoate o tartină cu legume la grătar, o încălzeşte, scot o bancnotă de 20 şi, după căutări răbdătoare în sertarul de unde mi-ar putea ieşi restul, îmi spune să-i dau altădată.

I-am trimis banii după câteva ore. Şi mulţumiri.


La piata de vechituri

joi, ianuarie 26

Ce am mai citit

Hai salut, scriu pe fuga: pentru ca s- a accentuat ca e 26 ianuarie zi aniversara, va sugerez o lectura: Marea surpriza din Oameni a lui Mihai Mateiu. Intregul volum, de altfel.
Gasiti voi pe google amanunte. Si in Dilema Veche. Si pe pagina autorului.

luni, ianuarie 23

in care la noi s-a incalzit vremea, nu alta

Da, cu ceriul acoperit şi cu 10 grade la prânz, cât să regrete cucoanele care au dat iama în reduceri şi şi-au luat pufoaică pentru frigul de ne-a torturat nopţile trecute (unde e încălzirea centrală din România, unde e caloriferul din clasa mea lângă care mi-am ales strategic locul când ne-au dat drumul în sală, la începutul clasei a noua?)

Ce să vă povestesc? Că am fost la film? Şi acum unde mergem? al lui Nadine Labaki.

S-ar putea ca voi să-l fi văzut deja, dar oricum, recomand din toată inimioara mea plânsă sâmbătă seara la cinema Regele.

Şi acum îmi caut Caramel.

marţi, ianuarie 17

Filme şi filmuleţe

Cum nu are rost să povestim despre revoluţii şi tragedii (nu suntem cu toţii la curent cu tot ce se petrece ori la voi ori la noi) să vă spun cu ce filme mi-am mai gâdilat retina.

În primul rând, nu ştiu dacă sunteţi la curent cu My French Film Festival. Vă faceţi un cont, e gratis. Vedeţi, eventual comentaţi, poate chiar votaţi. Eu cred că aşa arată viitorul în privinţa festivalurilor de film.


Apoi, pentru că tot a fost La Befana, un desen animat extraordinar de plăcut, Săgeata albastră. E în italiană, se bazează pe romanul lui Gianni Rodari (ale cărui cărţi nu lipseau din pachetele oferite premianţilor şcolari), iar coloana sonoră e semnată de Paolo Conte. Să mai spun că vocea unuia dintre personaje îi aparţine lui Dario Fo.

În ultimul rând, duminică seara am fost la cinema şi am văzut L'Industriale. Povestea patronului unei fabrici din nordul Italiei care se confruntă cu probleme financiare. Şi apoi personale. În film se pronunţă de trei-patru ori cuvîntul "rumeno", niciodată cu sentimente pozitive în spatele cuvântului. O ecranizare plină de clişee (nu doar cel cu românul, care este un garajist îndrăgostit de soţia industriaşului care îi oferă o geacă roşie în schimbul scăunelului făcut de el în timpul liber din sârma unui dop de prosecco) la care am mers ca să văd în ce ţară trăiesc şi pentru că mă feresc de comediile grobiene (nu prea sunt filme la cinema, noroc cu festivalul online despre care vă povesteam înainte.)