29 iunie 2016

Saint-Leu: o minusculă Veneție la Amiens

Cartierul cel mai popular al orașului Amiens e Saint-Leu.

Clădiri din Evul Mediu, pe când apa și morile dădeau ritmul orașului, străzi pietruite, acoperișuri de șindrilă, galerii de artă, librării, cămine studențești. și o puzderie de magazine care mai de care mai drăgălașe

În centrul cartierului: biserica Saint- Leu.

Pe malul canalelor, o mulțime de terase, cele mai căutate fiind cele cu vedere la Catedralei Notre-Dame din Amiens.














28 iunie 2016

Acasă la Jules Verne

Nu departe de Paris, la Amiens, o casă în care a locuit scriitorul preferat al atâtor generații de băieți temerari din lumea întreagă, îi așteaptă și acum pe cei care ar fi dat orice să fie căpitani la 15 ani, să facă ocolul Pământului în 80 de zile (fără să ia avionul), sau să meargă pe Lună când acest lucru le era rezervat puținora.

Jules Verne a locuit și mai ales

4 iunie 2016

Potopul de la Paris: situația de azi, 4 iunie 2016

Am ieșit, la ora prânzului în plimbare, aici lângă noi.


Ceva foarte important: autoritățile franceze nu au fost luate deloc prin surprindere.

Cu nici trei luni în urmă, prefectura de poliție din Paris ( cu concursul autorităților europene) organizase Sequana2016, o simulare a unor inundații puternice, cu scopul de a testa capacitatea de reacție a celor care sunt responsabili cu gestionarea unei asemenea crize.

2 iunie 2016

Paris: ultimele zile

Grevă cu ploaie sau fără ploaie?
Azi e marea grevă, dar Parisul nu e paralizat: autobuzele circulă, șase trenuri RER din zece. Mă speriasem inutil.

Trece timpul și nu mă mai simt bine dacă mă plâng, pe aici. Suntem aici mai ales la bine, răul ar fi politicos să ni-l rezolvăm singurei, când se poate.

Luna iunie, anul 2016, în emisfera boreală, seara, cu o carte în față, sub o păturică din alpaca groasă pe care mi-am tricotat-o când am ajuns la Paris, cu gândul la iarnă (noiembrie- martie).

Centrala nu duduie, dar am programat-o să pornească, dacă avem sub 19 grade în casă.

Mă îmbrac gros, am răcit a șasea oară de când sunt aici, și mă gândesc că poate fi chiar mai rău.
Aseară, prin oraș.

26 mai 2016

Paris: criza benzinei complică viața soției în teorie și practică


(essence= benzină)

Veți fi aflat de la știri că Franța e într-o grevă tot mai generalizată din cauza proiectului noii legi a muncii.

Pe zi ce trecea, vedeam cum de la nord către sudul Hexagonului se mărește pata cea roșie de pe harta benzinăriilor care nu mai au ce vinde, căci lucrătorii celor opt rafinării franceze au oprit producția. Se pregătesc cei de la centralele nucleare, lucrurile pot sta și  mai rău.

Noi ne ținem mașina în garaj, locuim aproape de locurile unde trebuie să mergem zilnic, transportul în comun, când nu e grevă, e excelent. Când e grevă e acceptabil.

Dar ideea, ideea că putem rămâne fără benzină (aseară ne-am uitat și aveam vreo 20 de litri în rezervorul pregătit să înmagazineze de trei ori pe atât) e foarte dureroasă pentru colocatarul meu cel neobișnuit cu penuria. Deși îmi spune că și în Italia, cu vreo 20 de ani în urmă, a fost o situație asemănătoare și a trebuit să stea o dată la coadă, ca să alimenteze!

Azi am primit un SMS: sunt la coadă, la benzinărie. 

La televizor, nu la Paris se întâmpla, e drept, văzusem situații în care angajatul benzinăriei se uita la rezervoarele oamenilor, înainte să-i servească. Doar persoanele la limita disperării erau servite.

La noi în cartier, unde aseară era închis și noi nu pricepuserăm dacă din cauza orei înaintate la care ne duseserăm noi sau a crizei de combustibil, rezervorul mașinii noastre a primit, așadar, de mâncare.

Pentru că, și citez din răspunsul primit la mesajul pe care-l trimisesem și în care îndemnam oamenii la lupta pentru pace și la neintrat în panică , ”din când în când ne e utilă și mașina”.

Revenind la situația din Franța: benzinării închise, lumea cumpără la canistre (cine mai are canistre, zilele astea?), s-a început și micul trafic.

Un anumit autobuz care trece pe lângă benzinăria ea mai apropiată de noi și-a schimbat traseul, din cauza cozii la benzină.

Eu m-am hotărât să umplu casa cu mâncare, căci nu știu cum va afecta criza aprovizionarea alimentarelor.

Fasole, paste, conserve, zahăr, făină și ulei, că tot vin alegerile în România.
Și poate îmi iau și o tigaie.


18 mai 2016

Paris: viața în roz

Luna mai e o lună de vacanță, în Franța cea laică, unde zilele libere sunt acceptate cu mare bucurie, tot laică, dacă sunt sărbători religioase.

La Roma, unde locuiește Papa, s-a lucrat, în schimb.

Așa că  viața e roz. Așa cum simte și băiatul acesta.
A video posted by Monica Micu (@monicamicu) on
Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...