3 iulie 2016

În Franța cu autocarul

În aprilie, când am mers cu corul în care cânt în Normandia, voiam să ajung la fața locului devreme, nu noaptea târziu, așa că m-am desprins de grup și am luat autocarul.

Cu teamă, deși am și acum în cap America Ogarului Cenușiu a Anei Blandiana și a lui Romulus Rusan.

Când am citit-o habar n-aveam cum era, sau poate a devenit abia mai târziu, compania de autocare cu care poți bate America în lung și-n lat, dacă ai mult curaj.

A fost super bine: autocarul curat, tovarășii de călătorie la fel, toaleta la fel, modern ( nu-mi trebuie televizor la drum lung, nu era), autostrăzile sunt bune, iar prețul năucitor: 12 euro, față de cei aproape 50 cât ar fi costat dacă aș fi luat trenul. Compania cu care am călătorit, Ouibus, aparține chiar căilor ferate franceze.

Totul e nou pentru că abia anul trecut a fost liberalizată piața călătoriilor cu autocarul, în Franța.

Dacă vreți să bateți Franța la pas și nu mergeți cu trenul, avionul sau cu mașina, vă recomand autocarele. Și o pagină web unde puteți compara prețuri, trasee și oferte ( trenuri, autocare și BlaBlaCar, adică șoferi dispuși să ia la drum pe cineva): SoBus.

29 iunie 2016

Saint-Leu: o minusculă Veneție la Amiens

Cartierul cel mai popular al orașului Amiens e Saint-Leu.

Clădiri din Evul Mediu, pe când apa și morile dădeau ritmul orașului, străzi pietruite, acoperișuri de șindrilă, galerii de artă, librării, cămine studențești. și o puzderie de magazine care mai de care mai drăgălașe

În centrul cartierului: biserica Saint- Leu.

Pe malul canalelor, o mulțime de terase, cele mai căutate fiind cele cu vedere la Catedralei Notre-Dame din Amiens.









28 iunie 2016

Acasă la Jules Verne

Nu departe de Paris, la Amiens, o casă în care a locuit scriitorul preferat al atâtor generații de băieți temerari din lumea întreagă, îi așteaptă și acum pe cei care ar fi dat orice să fie căpitani la 15 ani, să facă ocolul Pământului în 80 de zile (fără să ia avionul), sau să meargă pe Lună când acest lucru le era rezervat puținora.

Jules Verne a locuit și mai ales

4 iunie 2016

Potopul de la Paris: situația de azi, 4 iunie 2016

Am ieșit, la ora prânzului în plimbare, aici lângă noi.


Ceva foarte important: autoritățile franceze nu au fost luate deloc prin surprindere.

Cu nici trei luni în urmă, prefectura de poliție din Paris ( cu concursul autorităților europene) organizase Sequana2016, o simulare a unor inundații puternice, cu scopul de a testa capacitatea de reacție a celor care sunt responsabili cu gestionarea unei asemenea crize.

2 iunie 2016

Paris: ultimele zile

Grevă cu ploaie sau fără ploaie?
Azi e marea grevă, dar Parisul nu e paralizat: autobuzele circulă, șase trenuri RER din zece. Mă speriasem inutil.

Trece timpul și nu mă mai simt bine dacă mă plâng, pe aici. Suntem aici mai ales la bine, răul ar fi politicos să ni-l rezolvăm singurei, când se poate.

Luna iunie, anul 2016, în emisfera boreală, seara, cu o carte în față, sub o păturică din alpaca groasă pe care mi-am tricotat-o când am ajuns la Paris, cu gândul la iarnă (noiembrie- martie).

Centrala nu duduie, dar am programat-o să pornească, dacă avem sub 19 grade în casă.

Mă îmbrac gros, am răcit a șasea oară de când sunt aici, și mă gândesc că poate fi chiar mai rău.
Aseară, prin oraș.
Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...