2 decembrie 2016

Franța: artă și agricultură

Cu două lucruri aș dori să vă rețin atenția, astăzi:


Dacă vorbiți franceza sau germana, pe pagina web a canalului Arte găsiți, zilele acestea, un film care mi-a plăcut foarte mult, chiar dacă e răvășitor: Tom la fermă, al lui Xavier Dolan.

Xavier Dolan e un tânăr și prolific realizator de filme din Quebec

Just la fin du monde a luat, în primavară, Marele Premiu la Cannes.

Dolan produce, montează și scrie impresionant. Două scene mi-au plăcut mai mult și mai mult: tangoul în grajd și monologul mamei.





Dacă nu v-ați luat calendar pentru anul următor, poate vă place acesta cu tineri agricultori francezi, dintre cei care nu par să blocheze șosele, vandalizeze supermarketuri sau să întrebe statul unde le sunt subvențiile, și nici dintre cei pe care i-am întâlnit prin târguri și piețe.

I-a găsit în schimb fotograful Fred Goudon care a bătut Franța în lung și-n lat ca să adune măcar doisprezece, să-i iasă LE CALENDRIER DES AGRICULTEURS 2017.

30 noiembrie 2016

Înapoi în timp, la Strasbourg

La o zi după ce am făcut rezervarea la hotel, presa de aici vorbea despre reținerea unor tineri din Strasbourg care plănuiau niște atentate acum, la sfârșit de an. Urmau să atace, din ce povestea procurorul general al Franței, de Crăciun.

Ulterior am aflat că vizau Disneyland și  Champs-Élysées.

Dar noi mergeam la Strasbourg tocmai ca să vedem cum e Alsacia în preajma Crăciunului!

Vedeți și voi aici ce atmosferă de basm e la Strasbourg  de sărbători.

Ne-am spus că vom fi bine păziți, dacă tot au avut loc niște arestări. Și așa a fost: e plin orașul de militari înarmați. Nu ne-a fost teamă să-i vedem, dar cine vine dintr-un loc unde asemenea amenințări nu există poate fi șocat. Eu, de exemplu, am fost foarte tulburată în 2008 când am ajuns în Mexic și am văzut atâtea gărzi de corp înarmate pe străzi.
 
La Strasbourg ne-am întors în timp, în orașul vechi.

Clădirile păreau că așteaptă niște copii ca să coloreze cu râvnă printre linii!


Desprinse din cărțile de povești.


Mi-au plăcut:

brutăriile

vitrinele din Petite France, centrul vechi al orașului
         


Catedrala, cu Ieslea de Crăciun


 stâlpul îngerilor

și absolut minunatul Orologiu astronomic



Am făcut bine că am vizitat catedrala sâmbătă seara, a doua zi am fi putut intra abia după prânz, or noi aveam de luat masa și întors la Paris. Cinci ore pe drum nu sunt tocmai puține.

28 noiembrie 2016

Strasbourg: unde Crăciunul vine în atmosferă de basm

M-a înspăimântat, în fiecare zi în care treceam cu autobuzul 42 pe Câmpiile Elizee pariziene, kitsch-ul monstruos al Satelor de Crăciun. Așa se numește gruparea de chioșcuri și tarabe cu care municipalitatea capitalei franceze vrea să întâmpine laic, căci așa a fost consemnul, sfârșitul anului.
Crăciun cu luminițe de toate culorile, mai ales verde fosforescent, supă de ceapă, churros, huse de telefoane, gablonțuri și veioze. Asta am văzut din autobuzul fără geamuri aburite, căci până la urmă frigul n-a poposit la Paris. Dezgust, căci doar n-o să mă enervez din ceea ce pot evita!
Și atunci unde e Crăciun, așa cum îl percepem ca în ultimii o sută de ani, în Franța cea mare?

23 noiembrie 2016

Cât e ceasul la Muzeul Jacquemart-André?


Se întâmplă deja că, de câte ori dau peste un ceas interesant, aud fie de la mama, fie de la colocatarul meu, o întrebare șoptită: Cât e ceasul?

Un ceas orizontal fabricat la Viena, care nici măcar nu dădea ora exactă, la  Muzeul Jacquemart-André.

22 noiembrie 2016

Franța: emisiune literară pentru cei mici, la televiziunea publică

În timp ce dreapta franceză își alege candidatul la prezidențialele din luna mai a anului următor, autoritățile dejoacă atentate și furtunile răvășesc Franța, aflu că niște marionete pufoase vor apărea curând pe al patrulea canal al televiziunii publice franceze, cu rolul de a-i ghida pe micii telespectatori în universul lecturii. 

Într-un decor deloc surprinzător (o librărie numită  Yéti qui lit//La Yeti care citește)  Yéti, Nina și Léon vor răscoli prin rafturi și vor alege în fiecare episod o carte despre care să povestească. 

Pe lista anunțată de producători văd și Pomelo grandit// Pomelo crește, scrisă de Ramona Badescu și Benjamin Chaud (volum apărut la Albin Michel jeunesse).

Ramona Bădescu e o tânără scriitoare și dramaturg care trăiește la Marsilia, nu altcineva 🙂

Trailerul emisiunii e aici.

Citeam cu tristețe despre o nouă emisiune cu și despre cărți și scriitori care dispare de pe ecranele din România. Mi-am adus aminte de Lumea citește și protestul citind din fața televiziunii unde am cunoscut o mulțime de bloggeri interesanți cu care țin și acum legătura și despre cum credeam că lumea e nedreaptă atunci pentru prima și ultima oară. 

16 noiembrie 2016

În care se dovedește că lupta cu microbii e mai aprigă, la Paris

O micuță intervenție chirurgicală prin care trebuie să trec mi-a dat multe de gândit:  nu problema mea de sănătate, nu teama de anestezie sau de faptul că mă voi trezi vorbind o altă limbă și nu voi mai recunoaște pe nimeni sau poate voi cunoaște prea multă lume, aici atât de departe de casă, ci aceea că nu mai am puterea românului de a lupta cu microbii.

Forța aceea cu care ai noștri ca brazii înving microbii sau le cad pradă prin spitalele care au raportat ani la rând zero infecții nosocomiale.

Degeaba le-aș povesti medicului, anestezistului și doamnei de la farmacie cum
Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...