Salutări de septembrie 2021

Niște storuri din centrul Romei, omagiu unui serial care mi-a plăcut, nu contest: Peaky Blinders.

Salutări din frumoasa și în continuare călduroasa Romă. 

E drept că nu am mai trecut eu prea des pe aici, dar cine mai citește bloguri, când bipăie telefoanele de câte ori cineva postează ceva pe Facebook, Twitter, Instagram, Snapchat ori TikTok?
Dar nu e plăcere mai mare ca aceea a scrisului care nu cere recompense ( like și share, like și share!)

 

Așa că m-am gândit să revin cu veștile.
 

Suntem bine, surprinzător de bine, dacă ne uităm la

Viața la Roma: în spatele ferestrei

Copenhaga

Mă simt ca În spatele ferestrei, de când m-am retras, pe timp de noapte, într-o cameră care dă spre curtea interioară a blocului în care locuim.
(E vară, nu suport aerul condiționat, încăperea aceea e mai

Festivalul meu de film francez (My French Film Festival) a început!

V-am mai povestit, cred, despre MyFrenchFilmFestival: se petrece anual, online, aici.

Azi a început ediția 2015.

Scurtmetrajele pot fi vizionate gratuit în toată lumea. 

Dacă vă interesează subiectul, e disponibil și  C'est dur d'être aimé par des cons, documentarul despre procesul din 2007 împotriva lui Charlie Hebdo, care a reprodus atunci cele douăsprezece caricaturi daneze ce au declanșat furia musulmanilor din cele patru zări. (aici am tradus și adaptat de pe pagina MFF).

Apoi, în fiecare an festivalul e gratis pe anumite teritorii. 

În 2015 România se află pe listă, alături de America Latină, China, India, Polonia, Rusia, Africa și Turcia.

Pentru restul lumii: un film costă 1,99€ iar un pachet de lungmetraje e  9,99€.

Pentru mine a început cu stângul: Plein Soleil (1960, cu Alain Delon) nu e redat în Italia, din cauză de cesiune de drepturi de autor.

Vive la liberté!

Producțiile sunt (uneori) subtitrate, nu și în română, și pot fi văzute până la 16 februarie!

Popcorn!

ce s-a mai intamplat cu mine

Am văzut Monsieur Lazhar și Detachment .

 (De vizionat mai ales dacă sunteți profesori. Ambele drame, dar viața nu e mereu sirop de zmeură de la frigider.)

Am citit, printre altele, Moartea lui Artemio Cruz. Am înțeles că îl republică editura Curtea Veche  dar mă tem, fără să trag nicio spuză pe turta mea, că

La cinema: Io e te al lui Bernardo Bertolucci

Cel mai recent film al lui Bernardo Bertolucci, Io e te, se proiectează deja pe marile ecrane din Italia.

Filmul, cu un scenariu după romanul omonim al lui Niccolò Ammanniti,  spune povestea lui Lorenzo, un adolescent introvertit, care, în loc să meargă în vacanță la schi cu colegii de școală,

Ce filme am mai vazut *

Am văzut To Rome with love, al lui Woddy Allen. Cred că nu e deloc un trebuie şi chiar îşi merită punctajul de pe IMDB, dar atinge frumuşel de tot nişte probleme ale italienilor plus că filmat fiind vara la Roma e o bucurie pentru inimă şi minte (literatură nu).

Zilele trecute la trei cinematografe din Roma au fost proiectate în versiune nedublată mai multe pelicule prezentate anul acesta la Cannes. Chiar şi După dealuri. Am mers de două ori la cinematograf şi am văzut alte filme decât cele pentru care cumpărasem bilet. Fiind în lumea civilizată unde s-a trecut la proiecţie digitală, generatorul din complexul cinematografic care a găzduit o parte din festival nu a mai suportat. Am fost trecuţi cu toţii la sala 1 unde totul mergea strună şi am văzut un documentar despre Woody Allen pe care vi-l recomand şi Au galop care sper din toată inima că nu face portretul unei societăţi.

Ce vă mai recomand: Un cuento chino cu, sper, deja faimosul Ricardo Darin (pe care l-aţi văzut în El secreto de sus ojos). Spune povestea unui "veteran" al războiului din Malvine care se trezeşte cu un chinez (care nu vorbeşte nicio altă limbă decât pe cea maternă) în casă. Comic de limbaj (da, chiar dacă nu se înţeleg:) şi un  mic episod în carese pomeneşte România. Personajul lui Darin e pasionat de ştiri stranii din toată lumea. Le decupează din ziare şi le lipeşte în albume pe care le mai răsfoieşte din când în când. Filmul spune aşa: în Goleşti, un orăşel medieval de la sud de Bucureşti (?!?!?!) un camion încărcat cu ţevi frânează brusc lângă vitrina unei frizerii exact în momentul în care briciul ascuţit al frizerului atinge gâtul clientului. Din cauza frânei, ţevile sparg geamul localului, una dintre ele loveşte mâna frizerului. Mor amândoi.
________
* titlu absolut unic şi original, har Domnului că mai am şi zile din astea cu inspiraţie!

in care la noi s-a incalzit vremea, nu alta

Da, cu ceriul acoperit şi cu 10 grade la prânz, cât să regrete cucoanele care au dat iama în reduceri şi şi-au luat pufoaică pentru frigul de ne-a torturat nopţile trecute (unde e încălzirea centrală din România, unde e caloriferul din clasa mea lângă care mi-am ales strategic locul când ne-au dat drumul în sală, la începutul clasei a noua?)

Ce să vă povestesc? Că am fost la film? Şi acum unde mergem? al lui Nadine Labaki.

S-ar putea ca voi să-l fi văzut deja, dar oricum, recomand din toată inimioara mea plânsă sâmbătă seara la cinema Regele.

Şi acum îmi caut Caramel.

Filme şi filmuleţe

Cum nu are rost să povestim despre revoluţii şi tragedii (nu suntem cu toţii la curent cu tot ce se petrece ori la voi ori la noi) să vă spun cu ce filme mi-am mai gâdilat retina.

În primul rând, nu ştiu dacă sunteţi la curent cu My French Film Festival. Vă faceţi un cont, e gratis. Vedeţi, eventual comentaţi, poate chiar votaţi. Eu cred că aşa arată viitorul în privinţa festivalurilor de film.


Apoi, pentru că tot a fost La Befana, un desen animat extraordinar de plăcut, Săgeata albastră. E în italiană, se bazează pe romanul lui Gianni Rodari (ale cărui cărţi nu lipseau din pachetele oferite premianţilor şcolari), iar coloana sonoră e semnată de Paolo Conte. Să mai spun că vocea unuia dintre personaje îi aparţine lui Dario Fo.

În ultimul rând, duminică seara am fost la cinema şi am văzut L'Industriale. Povestea patronului unei fabrici din nordul Italiei care se confruntă cu probleme financiare. Şi apoi personale. În film se pronunţă de trei-patru ori cuvîntul "rumeno", niciodată cu sentimente pozitive în spatele cuvântului. O ecranizare plină de clişee (nu doar cel cu românul, care este un garajist îndrăgostit de soţia industriaşului care îi oferă o geacă roşie în schimbul scăunelului făcut de el în timpul liber din sârma unui dop de prosecco) la care am mers ca să văd în ce ţară trăiesc şi pentru că mă feresc de comediile grobiene (nu prea sunt filme la cinema, noroc cu festivalul online despre care vă povesteam înainte.)

calatorie cinematografica

V-am mai povestit doar că oferta cinema de pe Aer Franţa înclină puţintel şi ea în balanţă când dorim să traversăm Oceanul, pe lângă raportul calitate-preţ pe care, ah, vârsta!, deja îl căutăm când e să stăm ţepeni 12 ore, pe avion.

Ce am văzut şi mi-a plăcut:

Elle s'appellait Sarah- cu Kristin Scott Thomas

Ces amours  là- al lui Claude Lelouch- realizat în colaborare cu Mediapro ( pffff, nu mi-a plăcut cine ştie ce, noroc că nu l-am văzut imediat după Elle s'appellait....I -am recunoscut pe Zoltan Butuc, Adriana Butoi şi Ştefan Velnciuc, în distribuţie, să nu-i spun figuraţie)

You will meet a tall dark stranger- al lui Woody Allen(e deja şi în România, am înţeles)

Les petits mouchoirs- cu Marillon Cotillard

L'age de raison- cu Sophie Marceau

Ce-am văzut doar ca să nu mor proastă: The Social Network. 

Măi oameni buni, umblă liberi tot felul de cetăţeni care îl consideră de Oscar, ce se întâmplă cu noi?

aseara la MTR

Pentru că Alexandra e om bun şi-mi aduce aminte de lucruri pe care eu, deşi le aşez cu multă grijă printre circumvoluţiuni, le uit, aseară am văzut Campionul balcanic. Am servit, de fapt, o întoarcere în timp, acasă, la Târgu Mureş.

O întoarcere la nişte oameni la care nu m-am mai gândit de mult şi la nişte clipe pe care nimeni nu ar vrea, de fapt, să şi le amintească.

Şi am înţeles acum ce nu aveam cum să pricep la 13 ani şi în anii următori. 

Cum un discurs despre Securitatea tocmai atunci înfiinţată poate îngropa un om. Să-l facă din primarul imediat instalat după Revoluţie (fără mandat) un învinuit penal pentru instigare la tot măcelul petrecut la 20 martie 1990 în oraşul meu, un fugar, un candidat perpetuu la un scaun de parlamentar, întotdeauna cu şansele retezate, un izolat în mijlocul foştilor colegi de partid, chiar dacă mulţi dintre ei îi erau prieteni de 20-30 de ani, de fapt.

E un documentar făcut de fiica lui, Réka, adolescentă la acea vreme, întoarsă acasă ca să afle ce s-a întâmplat atunci, să pună întrebările pe care el, Kincses Előd , niciodată nu le-a pus, din prea mult orgoliu, probabil. Ca să afle temerile prin care sora ei mult mai mică le avea la acea vreme nu doar pentru tăticul ei refugiat la Budapesta, pe care nu l-a văzut mai bine de cinci ani, ci chiar pentru viaţa ei. Mama regizoarei, medic şi profesor la Universitatea de Medicină din Târgu Mureş, o activistă pentru drepturile studenţilor maghiari, e un adevărat personaj, dar şi un izvor de informaţii, dileme, indignări şi presupuneri.

E un docu-reality-movie din care noi aflăm că un campion balcanic la atletism (cu 40 de ani în urmă), singurul avocat care nu a refuzat să-l apere pe Tőkés László, când toţi se fereau de el de teama Securităţii, un om care a înfierat ceea ce s-a născut din cenuşa acestei instituţii, având ca temei incidentele de la 20 martie '90, şi-a putut atrage ura naţionaliştilor români, dar şi teama colegilor săi care cum ar fi obţinut, 17 ani la rând, o feliuţă de putere, altfel decât delimitându-se de el ? E un punct de vedere. 

Şi povestea unui om tenace, talentat, dar orgolios. Din păcate sau din fericire.

Simpsonii se intorc, dar pe marele ecran!

Vestea bună e că s-au luat cu toţii de mână: Maggie boticelli, Lisa cu saxofonul, Bart, Marge şi Homer şi, din vară, o să putem vedea mare film mare cu ei.

 Homer trebui să salveze lumea de la o catastrofă, dar ghici cine lucrează la o centrală atomică şi provoacă tragedia de care ne temem?

Trailerul e amar în contextul zilei. Mai ales la faza cu biciutul renilor să se odihnească.

mare e dragostea!

de când cu filmul ăsta, mă obsedează mormonii. O să răscolesc internetul după ei, dar dacă aveţi sugestii de cărţi găsibile de persoana-mi pe tema sfinţilor de pe urmă, daţi-mi de ştire, vă rog!

AntiMorMonica

de-a viata, in mall

Ieşiserăm, în vară, la film, la Mall, târziu în noapte...şi ne-am apucat să fabulăm că am putea trăi mult şi bine în clădirea aceea. De mâncat, berechet, de îmbrăcat no problemo, sport la greu la etajul 3, somn tot aşa la magazinul de mobilă, distracţie şi fiţe în restul locurilor. Ba, de ne-am certa, una din noi s-ar putea muta peste drum, la hypermarket.

Cam aşa se întâmplă şi în filmul acesta, doar că nu imaginaţia bogată duce la toată povestea (bine, a scenariştilor da) ci o crimă...perfectă...pardon O crimă ferpectă.

la 23. 10 pe TVR 1 un film spaniol care îmi place la nebunie...vă uitaţi, da?