La Viena inainte de Pasti

Nu știu cum se face, dar eu eram convinsă că intrase un prim episod al poveștii mele încă de joi, când am pornit spre Viena.

Uite că nu e.

Să vă povestesc.
JOI

Mie nu mi-e frică de călătoria cu avionul. De data asta, după ce s-a aflat că pericolul poate veni și din rândul echipajului, nu doar din cel al pasagerilor, mi-am cam dorit să aterizăm cu bine. Preventiv, la urcarea în avion am băgat capul în cabina piloților și i-am salutat vesel.

 Eu aș petrece o zi cu niște copii îmbrăcați așa. I-aș alinia și am cânta împreună. Edelweiss și altele.

 Ceasul e cât vedeți, la Stephansdom. Am stat foarte aproape de el dar nu-mi amintesc să fi auzit clopote. Eram obosită. Era frig, vânt și înnorat.

 În Grădina Botanică a Universității din Viena m-am întâlnit cu Mac Mac. S-a apropiat liniștită de mine și abia atunci mi-am pus întrebarea: cum e să fii atacat de o rață? Și mi-am amintit cum mi-era  frică de gâștele de la bunici.

VINERI

M-am trezit devreme, din cauza gălăgiei din hotel. De fapt, m-am trezit la ora la care se trezesc oamenii în Europa centrală. Am luat-o repejor pe urmele blogvienezei.

La Școala spaniolă de călărie se făcea curățenie. Am salutat voios calul din imagine,

, am trecut pe lângă statuia lui Mozart,

 ..și am luat-o drept către cartierul muzeelor.

 Ajunsesem prea devreme. Am intrat în cafeneaua din fața Muzeului Leopold (bătea tare vântul, picura, nu era de stat afară), am luat un suc cu kombucha și niște fum pasiv și a venit și ora 10.

 La Muzeul Leopold, Zazu nu era. Era o expoziție dedicată lui Wally Neuzil, model deseori reprezentat în lucrările lui Egon Schiele.

 Uite-l și pe Egon Schiele. Ce destin!

A stat în închisoare mai bine de o lună, acum o sută de ani, pentru că poliția îi găsise în atelier mai multe tablouri, majoritatea nuduri. Le pictase el, le pregătea de expoziție sau vânzare. Doar că erau considerate imorale. Schiele se întreba atunci de ce ziarele de la Viena nu scriu nimic despre ridicola situație în care se afla.

 Știu că blogvienezei îi place Klimt la nebunie. (!!!) Mă uit la tablou, mă uit în jur, Zazu nu e.

"Moartea şi viaţa"- Gustav Klimt- Muzeul Leopold.

SÂMBĂTĂ
Zazuzei îi plac dulciurile? Nu știu. Poate îi plac morcovii. Mă uit prin vitrine, caut iepurașul, îl găsesc, click poza și merg mai departe.

 Am ieșit din oraș. La Castelul Schallaburg era o expoziție despre vikingi. Intru: mă întreb ce au vikingii cu Austria.

 Nimic, aveam să aflu. Era doar o expoziție interactivă pentru curioși de toate vârstele.

Ne întoarcem spre Viena. La Melk, nu vizităm Muzeul Acordeoanelor.

Intrăm la cofetărie. O nebunie!

DUMINICĂ

La slujba de Florii, în domul Sf. Ștefan, o mulțime de oameni. Zazu nu era.

 Mergem să vedem friza Beethoven, la Secession. (a lui Gustav Klimt)

Un vis împlinit, o clădire extraordinară. Înăuntru, o expoziție: Artiști și poeți. 

Printre ei, Andra Ursuta. Născută în România, a plecat să studieze la New York, când avea 18 ani. Acum expune în cele mai cunoscute galerii și muzee din lumea întreagă.

 Zazu nu era. Era la Atena.
Hai, Zazu, la Roma, să plec și eu de acasă!