Inovație la Musée d’Orsay din Paris : kitul care face muzeul prietenos cu simțurile

 

Le petit sac bleu
© EPMO

Parisul, vara aceasta – a fost cu un val de caniculă, un pic de ploaie, prea mult soare între doi nori din nou  și acea atmosferă dintotdeauna a orașului în care fiecare stradă devine decor de film. 

Pentru unii, strălucirea Parisului poate înțepa însă ca un neon prea puternic. Mai ales într-un loc ca Musée d'Orsay, cu forfotă, voci, lumini – pe scurt, un loc unde splendoarea devine din când în când obositoare, aproape insuportabilă.

Dar, voilà, muzeografii s-au prins: nu toți visăm la Van Gogh cu aceeași liniște în simțuri. De aceea, a apărut, discret dar salvator, Le Petit Sac Bleu. 

Nu-i o poșetă Chanel uitată pe bancheta de bronz de o influenceriță, ci  noul kit senzorial oferit gratuit vizitatorilorpentru a face arta mai amicală pentru cei supra-stimulați sau pur și simplu stresați cronic.

Ce găsești în săculețul albastru? Căști anti-zgomot (pentru tăcere, când lumea urlă), ochelari fumurii (pentru culori blânde când lumina pare un blitz permanent), mini-jucării anti-stres (pentru mâini care caută siguranță), plus două fișe vizuale – una amintește politic, dar zen, regulile muzeului, cealaltă pentru a cere ce ai nevoie fără să te blochezi: apă, ieșire sau o pauză de respirație.

Testarea merge până-n septembrie, cu plan de perfecționări și extindere și la fratele mai mic al acestui muzeu, Orangerie.  

Dincolo de orice marketing de incluziune, poate ceea ce face cu adevărat revoluționară inițiativa Muzeului d'Orsay este această recunoaștere că nu toți simțim arta la fel. 

Iar a avea grijă de vizitatorii fragili este chiar dovada cea mai frumoasă de civilizație – să lași pe toți să se bucure de frumusețe, chiar și când ea, paradoxal, doare.

De la Brăila la Paris: Ion Panteli- Stanciu

Brăileni, sunteți pe recepție?

Portretul domnului Paul- Achille Caboche- Ion Panteli- Stanciu

La Muzeul anilor '30 din Boulogne- Billancourt, orășel lipit de Paris la care se ajunge chiar foarte repede, din centru, am dat peste acest portret al domnului Paul- Achille Caboche.

Autorul însă ar trebui să ne intereseze mai mult: este

Ion Panteli- Stanciu, brăilean născut odată cu secolul trecut.

Dacă sunteți din același oraș, n-aveți cum să nu-i fi văzut lucrările la Muzeu (peisaje din Deltă, portrete de țărani, naturi moarte, țărăncuța cu năframă roșie și chiar niște nuduri, în perioada 1930- 1940 plus niște Construcții mărețe, în anii '50.)

A studiat la București cu Frederic Storck și G.D.Mirea, la Arte Frumoase, apoi la Paris, unde l-o fi cunoscut pe domnul din tabloul de mai sus. A expus la Salonul de la Paris, la Tinerimea Artistică, la Saloanele Oficiale interbelice și a avut treisprezece expoziții personale în Capitală.

Nu s-a mutat din orașul natal dar uite că, deși nu am ajuns încă la Brăila, i-am văzut pe viu un portret.

Muzeul anilor '30 din Boulogne- Billancourt scrie, pe micuța plăcuță de lângă tablou, că Ion Panteli- Stanciu a fost portretist al Casei Regale, în anii '30.

Există, într-un număr din 2003 al Ziarului de Duminică, un portret destul de amar al pictorului Panteli- Stanciu  creionat de Tudor Octavian.

Îi înțeleg dezamăgirea: Octavian e, și el, brăilean, și ar fi vrut să-și vadă conorășeanul purtat cât mai departe de orașul natal, pe aripile talentului său neexploatat cum trebuie.

„Aș putea spune că Ion Panteli-Stanciu a fost prea altfel decât colegii de har, pe când era tânăr și prea asemănător acestora, la bătrânețe. Un impozant portret "de apărat" - colecția Dumitrașcu Bedivan - înfățișând  o elegantă focoasă dinainte de al doilea razboi mondial, la care artistul privea, când o picta, și cu o impetuozitate de adorator, arăta în ce direcție ar fi mers talentul său, dacă nu s-ar fi sufocat în provincie. (...) Despre artisti asemeni lui I. Panteli-Stanciu se poate spune că, exact când trebuia, s-au dus și au rămas acolo unde nu trebuia.”

Acasă la Jules Verne

Nu departe de Paris, la Amiens, o casă în care a locuit scriitorul preferat al atâtor generații de băieți temerari din lumea întreagă, îi așteaptă și acum pe cei care ar fi dat orice să fie căpitani la 15 ani, să facă ocolul Pământului în 80 de zile (fără să ia avionul), sau să meargă pe Lună când acest lucru le era rezervat puținora.

Jules Verne a locuit și mai ales

Cât e ceasul înăuntru în Musei Capitolini?

Huang Yong Ping: artă, religie și politică la Roma, la Muzeul MAXXI

O plantă într-un miel, muntele Bugarach și un elicopter al Marinei americane, o cămilă îngenunchiată privind către Mecca și o moară de rugăciuni tibetană.

Câteva dintre operele expuse până la 24 mai la Muzeul Naţional al Artelor Secolului XXI (MAXXI) de la Roma, în cadrul expoziției  Bâton Serpent (toiagul-șarpe) a artistului chinez

Suveniruri mai frumoase ca acestea nu cred sa existe la Roma!

Cum nu cred că doriți să vă încununați călătoriile cu suveniruri glume răsuflate (se mai vând tricouri cu „Prietenul meu  fost la Văscăuți și mi-a adus doar tricoul acesta amărât!” ?), vă invit pe un tărâm pe care nu credeam că o să apuc vreodată să pășesc.

Designeri renumiți din Italia spun opoveste minunată, în culori extraordinare și materiale ingenioase, cu gândul la simbolurile care ar trebui să populeze amintirile călătorilor străini care se întorc cu niște suveniruri la casele lor.

Despre Expoziția Local Icons. Greetings from Rome, deschisă la Muzeul MAXXI până la 7 iunie, am scris aici, pe

Noaptea, la Vatican

Să ne bucurăm: și anul acesta Muzeele de la Vatican vor fi deschise noaptea. 

În fiecare vineri seara, din 24 aprilie și până la 30 octombrie, cu excepția lunii august, atenție!, Vaticanul le va fi deschis vizitatorilor până la ora 23. (semnalul de ieșire se dă la 22.30)

Vizitatorii vor putea vedea cele mai importante colecții: Muzeul Pio- Clementino, Muzeul Gregorian- Egiptean, Galeriile, Camerele lui Raffaello, Apartamentul Borgia, Colecția de Artă Modernă Religioasă și Capela Sixtină. 

Rezervările se fac aici.
 

Octombrie la Roma, baroc, Tiepolo și clavicembalo

Duminica trecută a fost extraordinară: un soare cu o lumină stranie, deloc stridentă, expoziția Tiepolo la Musei Capitolini și apoi concertul inaugural al celei de-a șaptea ediții a Festivalului L'Architasto.

Cu unul dintre cei trei Tiepolo (tatăl și fiii) ne întâlniserăm cu o săptămână în urmă, la

La coada la miel, la muzeu

În Roma anului 1942 nu erau nici concerte Metallica, nici partide de fotbal care să se lase cu confruntări violente între suporteri.

Mussolini devenise de legat, iar Giacomo Balla, un futurist cum numai Marinetti putea să stârnească, a început să-și coboare privirea de la orizontul peste care își întindea gâtul. 

Un an mai avea să treacă până când să-și dea seama că FuturBalla, pseudonimul său, nu prea mai avea de a face cu contextul. 

Viitorul e departe, prezentul e uite aici, la geam, urât.

 

Coadă la miel (La fila per l'agnello)

A pictat cineva cozile României comuniste? De ce (nu)?

Secera și ciocanul, Italia și arta

Comuniștii de salon formează o mare categorie din care face parte și un individ care m-a enervat îngrozitor, cu niște ani în urmă, când a ridicat sprânceana stufoasă în salonul casei dumisale de la malul mării (mai are câteva case și la Roma, putea ridica sprânceana în atâtea alte locuri) și mi-a zis ce ăți mai fi auzit și voi de la alții: nouă ne-a mers prost pentru că n-am avut parte de adevăratul comunism.

Tovarășul respectiv știe ce vorbește: al doilea prenume al fiicei lui este Lev (?!), iar câinele de curând îngropat se numea Fidel.

Secera și ciocanul - 1972, Andy Warhol

Ignoranții cu spray în mână și ziduri la dispoziție alcătuiesc o altă categorie infamă care

Cât e ceasul lui Alighiero Boetti?

Alighiero Boetti a avut mai multe ceasuri, la viața sa.

Cât arătau cele pe care le-am văzut la Galeria Națională de Artă Modernă din Roma, zău dacă vă pot spune cu precizie.

Or tocmai precizia ar fi calitatea unui ceas, nu? Sau cureaua? Sau limbile? Sau anul pentru care a fost creat?

Tic, tac, tic, tac.

Gratis la Roma și-n toată Italia, astăzi și în fiecare primă duminică a lunii

Hai că a intrat și Italia în rândul lumii: în fiecare primă duminică a lunii intrarea la muzee va fi gratuită.

Totul în urma decretului Franceschini ( ministrul italian al culturii), care anulează gratuitatea la intrare pentru persoanele cu vârsta peste 65 de ani, oferă o reducere pentru vizitatorii sub 25 de ani și intrare liberă tinerilor sub 18 ani.
Lista cu obiectivele muzeale de stat italiene se află aici. (Indiciu: Roma e în regiunea Lazio)

În imagine, o scenă amplasată în curtea Muzeului de artă al secolulului XXI, MAXXI din Roma.

Amintiri din Croația: Muzeul îngerilor din Varaždin

Vă imaginați bine că sunt din generația cu Capra cu trei iezi la culcare, nu cu Înger, îngerașul meu și că, până la un articolaș decupat de o prietenă din VSD, habar n-aveam că pe umărul meu drept veghează Vehuel (haida, mulțumesc, totul a mers uns până acum!)

Au început apoi drumurile, micile cadouri, dragul celor aflați departe și colecția de îngeri. Din ceramică, de cristal, din păpușoi mexican, din aur, din argint. Sunt înconjurată de heruvimi!

La Zagreb, în timp ce gazda noastră ne povestea despre

De duminică

Sub rama aurită a acestui tablou, făcut cândva după 1450 și aflat la Palazzo Spinola din secolul al XVII-lea, s-a descoperit, în 1946, semnătura lui Antonello da Messina.

Dar aș spune că acesta este detaliul cel mai puțin important.

Privirea, privirea e totul.

Amantul descoperit- o poveste în porțelan

Amantul descoperit- ieșit de pe mâinile artizanilor de la Meissen- e o bucurie a secolului XVII.

Palatele aristocraților din Peninsula Italică se laudă cu tot grupul sau o parte din el, așa că nu puteau genovezii bogați să nu-și dorească și ei distracția.

O doamnă cu ciocolata ei caldă, un amant ciufulit scos de sub pat, un soț cu dovada în mână și cu o  scufie de noapte care-i ascunde ditamai coarnele plus cățelul care ajută la marea descoperire.

La Palazzo Spinola di Pelliceria am ajuns grație Nopții Muzeelor.

Nu ne-ar fi fost de-ajuns zilele petrecute în Genova ca să vedem tot, dar așa s-a întâmplat că la miezul nopții, într-o zi de sâmbătă (ploioasă, insist!) noi ne uitam la această dramă conjugală deloc pierdută în istorie.

Amintiți-vă povestea cu amantul de sub pat care a chemat poliția!

Muzeul ABBA- sau cum m-am întors iar în copilărie

Din mai 2013 s-a deschis, la Stockholm, muzeul ABBA. A fost votat în câteva luni drept cea mai interesantă atracție a orașului, ba chiar și cel mai bun muzeu (cititorii Afton Bladet), ce mai, e cunoscut și căutat!

Era cumva logic: formația asta are

răbdare și ochelari de soare

Dacă vreți să fiți la curent cu marile banalități din lumea care mă înconjoară dar nu vreți să vă obosiți ochii, puteți să-mi și ascultați poveștile. Dacă nu, citiți mai jos.

‘Rabdare si ochelari de soare’ 

Am niște restanțe însoțite de foto color, dar încep prin a vă încuraja să profitați de tinerețe și de avantajele ei.

Muzeu. Verona. Cald. 

La casă, așteptând să ni se dea biletele de intrare.

O cucoană, explicând-și în spaniolă gestul rapid pentru reflexele pe care le-ar putea avea cineva la 80 de ani, înhață din mâna unei turiste vorbitoare de limba germană niște ochelari de soare. Și-i pune pe nas, i-a uitat la casă când își răscolea în poșetă după banii de bilet, ce noroc că i-a găsit!

Ochelari rotunzi, cu niște briz-brizuri laterale, lentile verzulii.

Nemțoaica îi explică pe limba ei, calmă, meine Sonnenbrille în sus, meine Sonnenbrille în jos, mis gafas în sus, mis gafas în jos îi răspunde începând să se agite cucoana, iar eu lungesc arătătorul mâinii drepte, care nici nu părea telescopic până atunci. 

Se face de un metru și indică niște ochelari de soare uite aici la casă, unde i-ai lăsat, cucoană.

Nici n-a trebuit să vorbesc. Îi ia, și-i pune pe nas așa pătrățoși, fără briz-brizuri și cu lentile albăstrii, îi înapoiază nemțoaicei liniștite ochelarii cu briz-brizuri. Da, sunt ochelarii mei.

Din spatele meu, în italiană: ce nemțoaică scârboasă, ai văzut ce urât s-a uitat la doamna?

1 mai la Roma

Dacă veniți la Roma de 1 mai, nu uitați că Ziua Muncii se sărbătorește și aici departe de serviciu.

Cu toate acestea, intrarea la muzeele de stat va fi gratuită, acolo unde angajații nu s-au opus inițiativei Ministerului italian al Culturii.

Lista este disponibilă aici.