Paris: arhitectură, culoare și verdeață în arondismentul 14

Avantajul locuitului pe termen lung într-un oraș e că, la un moment dat, te poți desprinde de ghidul turistic, ai bifat obiectivele importante, ai lăsat pauză între muzee, ca să se sedimenteze bine informația, și o poți porni aiurea, pe străzi.

Ce a rămas dintr-un apeduct roman

Arondismentul 14 e al Observatoriului

Franța: o duminică la Barbizon

Pădurea Fontainebleau

Avea dreptate Cioran în corespondența către ai săi, și cred că mulți locuitori ai Parisului sunt de acord cu el, acum chiar din mai multe motive: ca să respiri sănătos, trebuie să te depărtezi de oraș bine de tot. Cam o oră cu mașina.

Cu aceste gânduri, dar mai ales ca să umblăm în natură cât încă nu e frig de tot, am fost, ieri, la Barbizon.

Povestea Barbizonului e simplă: o pădure extraordinară care a văzut

La farmacie în Suedia: faimosul Lanolin-Ägg-Tvål

Pentru că, surpriză, cineva drag se află la Stockholm și unicul sfat pe care am îndrăznit să i-l transmit, de teamă că voi părea cei care dau sfaturi cu duiumul doar pentru că am fost cândva la Agigea, a fost să mănânce neapărat o dată și la Saluhall, mi-am amintit și alte lucruri importante foc pe care am uitat să vi le spun după ce am fost și eu în capitala Suediei.

 Cum ar fi ce e de cumpărat, pe lângă celebrii căluți dalecarnieni sau, mai cu spirit de aventură,  peștele putrezit, care nu se poate transporta cu avionul, nu se poate desface în condiții de siguranță și nu permite buna conviețuire cu vecinii de scarăm, bloc și poate chiar stradă.

Cum intru peste tot pe unde ajung la farmacie și la supermarket, iată, pentru doritoarele de ten ca de porțelan cum numai la nord mai vedem, săpunul tradițional suedez pentru față, cu albuș de ou, apă de trandafiri și lanolină. 

Faimosul, tradiționalul și unanim apreciatul Lanolin-Ägg-Tvål.

Se  fabrică de un veac, în Suedia, iar rețeta nu a cunoscut modificări, de-a lungul timpului.

Cine dintre voi, doamnelor (sau poate și domnilor?) nu și-a pus, în adolescență, albuș de ou bătut spumă, pe față? Eventual și cu niște mălai cu rol de gomaj ulterior uscării măștii? 

Săpunul conține, așadar, albuș de ou, apă de trandafiri și, trăiască vocabulele inteligibile din suedeză, lanolină!

Nu are miros, așadar nu cred să conțină parfum, decât dacă parfumul de nimic e de preț. 

Aplicat pe fața umezită face o spumă cum numai albușurile de ou pot face. Fără tel!

Cine dorește, o lasă pe față mai mult timp, ca pe o mască. O îndepărtează apoi cu apă călduță și cântă ceva din ABBA. Prea seamănă cu Agnetha acum!

O idee de shopping pentru cine ajunge la Stockholm, apreciază conceptul Km 0 și caută specificul local în fiecare colțișor de lume în care ajunge.

Dacă veniți în Peninsula Italică, iată și 5 mărci autohtone pe care să le căutați la farmacie, în Italia.

Patru zile la Roma- program și unde să mâncați

Clivus Scauri- o stradă antică, la Roma

Mi-a scris, cu multe luni în urmă, un drag fost coleg de redacție.  Un sufletist și jumătate, istoric,  urma să vină la Roma cu niște prieteni. Toți aveau să fie pentru prima oară în Capitala Italiei.

Mă întreba dacă era fezabil planul lor de bătaie (bine întocmit).

I-am răspuns și mi-am permis să-i fac și o listă cu locuri unde să-și potolească foamea în apropierea obiectivelor pe care urmau să le vadă în fiecare zi a șederii lor la Roma.

A ieșit precum vedeți. (O coproducție A&M: vă redau mai jos corespondența noastră, pe care am completat-o cu alte indicații).

Salutări de la Lucca!

Post by Povestile Monicai.

Roma: la pas prin cartierul Garbatella

Iată că sunt imediat  o sută de ani de când, în sudul Romei, se năștea cartierul Garbatella.

A venit să pună piatra de temelie însuși Regele Vittorio Emanuele al III-lea, iar proiectul urma să aducă ordine, disciplină și un acoperiș într-o zonă destul de rău famată. Adica niște case cu câte un lot de pământ. Oraș-grădină, cum mai sunt și altele, în capitala italiană, ai cărui locuitori urmau să fie muncitorii din zona portuară din Ostia care n-a mai fost însă dezvoltată (din cauza războiului).

Ar fi trebuit să se cheme Concordia, sau Remuria, după orașul fondat de Remus (fratele lui Romulus) în zonă. Se numește Garbatella, un nume popular care invocă politețea. Din cele patru ipoteze privind toponimia cea mai credibilă e legată de o cârciumă a cărei proprietăreasă, Carlotta, era de o politețe și curtoazie ieșite din comun.

Cartierul se parcurge la pas, e nevoie de o după-amiază pentru asta, iar excursia noastră începe la stația de metrou cu același nume.

Lăsați în spate podul care leagă Garbatella de cartierul Ostiense și luați-o pe străduțe. Podul a fost terminat acum doi ani și trece pe deasupra liniei de metrou și a căii ferate care duce la Ostia. Dacă ați fost la Sevilla sau dacă sunteți pasionat de opera arhitectului spaniol Santiago Calatrava, poate vă pare cunoscut. Jos, în zare, vedeți și il Gasometro.

Primele case cu tencuiala roasă de soare, vânt și umezeală și apoi un bloc recent decorat cu artă murală contemporană, cum în Garbatella o să vedem și mai încolo.

Mai departe, în Garbatella Vecchia, într-un stil care se năștea atunci și care  a fost denumit barocchetto romano, căci voia să aducă barocul în secolul XX, loturile de locuințe.

Nu e singura scară care mi-a atras atenția.  Observați și ferestrele.

 

Majoritatea clădirilor sunt colorate în ocru. 

 Tot cartierul e împărțit în loturi.

Școala (La scoletta) pe băncile căreia și-au tocit coatele locuitorii cartierului.

Sâmbăta a fost zi de spălat rufe în tot cartierul.

Nu-ți trebuie decât imaginație ca să știi cine locuiește la fiecare fereastră. O fetiță abia venită pe lume, un gunoier destoinic, o doamnă supraponderală, sau patru frați năzdrăvani.

Ajungem în piațeta Ricoldo da Montecroce. În imagine, Fântâna Carlottei (despre care vă povesteam la început) și Scara îndrăgostiților unde, după război, se întâlneau îndrăgostiții din cartier.

La doi pași, o altă piațetă: Geremia Bonomelli și o clădire pe a cărei fațadă, sus, vedeți bustul Garbatellei. Un alt simbol al cartierului.

La zece ani de la inaugurarea cartierului, în plin avânt imobiliar, mulți locuitori ai centrului Romei (pentru care Mussolini avea planuri mărețe) s-au trezit în stradă. Pentru ei au fost ridicate în cartier patru adăposturi (albergo) sociale.

Ceasul pe care îl vedeți pe clădirea roșie a stat  pentru mult timp la ora 11:25, când au început bombardamentele din 1944 asupra Romei.

Clădirea albă, din stânga, a fost vizitată, în 1931 de Mahatma Gandhi. (vedeți aici un filmuleț cu vizita lui la Roma. La minutul 2:11 momentul Garbatella)

Il bar dei Cesaroni (care dă și titlul unui serial de televiziune italian), în apropiere de unul dintre multele teatre din zonă: Ambra alla Garbatella.

Ne depărtăm de barul celebrităților și ajungem la lotul 24. Constituit din case-model ridicate în 1929 în preajma Congresului Internațional al Locuințelor și al Planurilor Urbanistice. Ideea era să se ridice un complex omogen de locuințe cu doar 8 mii de lire (echivalentul salariului unui muncitor).

Numele arhitecților sunt înscrise pe clădiri.

 O altă școală, ridicată în 1930, în plină epocă fascistă. Patru acvile sunt clar indiciu al arhitecturii moomentului.

În aceeași piață, Biserica Sf. Francisc Saverio, legată puternic de Papa Ioan Paul al II-lea.

Aici a fost paroh, imediat după al doilea război mondial, și aici a făcut în 1978 prima vizită pastorală imediat ce  a fost ales papă.

În biserică se află o statuie a sa din bronz.

Ce cartier e acela fără un cinematograf? În imagine Teatrul Palladium, inițial numit Cinema Teatro Garbatella. Arhitectul s-a inspirat mult din Roma antică dar n-a uitat de raționalism. Deasupra sălii se aflau apartamente în care locuiau artiști.

Teatro Palladium

Și, la sfârșitul plimbării, căci era departe de locul unde lăsasem mașina, locul unde a fost pusă piatra de temelie a cartierului Garbatella.

O clădire Liberty pe sub al cărei portal am intrat să vedem primele loturi. 

Acolo realmente ne-am simțit la țară.

Liniște, nici țipenie de om, miros de duminică la prânz, mamma, butta la pasta! (pune pastele la fiert!)

O plimbare pe care v-o recomand dacă nu sunteți pentru prima oară la Roma sau  dacă vreți să adulmecați și altceva decât antichitate sau papalitate.

Dacă sunteți de stânga și vreți să vedeți unde au fost primele sedii ale partidelor comunist, socialist și republican italiane. Dacă țineți cu AS Roma, dacă vreți să vedeți și altceva pur și simplu.

Sau dacă vreți să întâlniți poezia în stradă.

Largo di Torre Argentina-sau cum a funcționat principiul RRR pe teritoriul fostului Imperiu Roman

V-am mai povestit despre Largo di Torre Argentina când am vorbit despre colonia de pisici de acolo.

Povestea clădirilor romane e simplă și complicată totodată, ca și istoria fostului Imperiu.

Știți, probabil, că tot ceea ce lipsește din Coliseum  e pe undeva prin Roma, la fundații sau chiar prin ziduri.

Nici alte mari construcții din epoca romană, lăsate în paragină în Evul Mediu timpuriu, nu au scăpat mai ușor.

Știam și din experiență personală: anul trecut aveam des treabă într-un loc aflat la subsol, în centru, și deseori mă odihneam pe capiteliul unei frumoase coloane romane din colțul încăperii. Cu sute de ani în urmă, când clădirea a fost ridicată, constructorii și-au zis că n-are rost să sape ca s- o scoată de acolo și că le poate fi de ajutor chiar pentru rezistența clădirii.

În Largo di Torre Argentina s-a săpat, însă. Suntem în locul unde Iulius Cezar a fost asasinat, pe Campo Marzio. Vedem acum locul unde și- a găsit sfârșitul împăratul roman  și resturile a șase temple din care cel mai apropiat de acum Teatrul Argentina (m-am oprit din scris, mi-am amintit că doar până duminică se joacă Neguțătorul din Veneția și am intrat pe site, ca să-mi cumpăr bilet. Am reușit cu greu și am uitat ce voiam să vă povestesc:)  a fost convertit repede în biserică, o spun frescele din care se mai văd niște porțiuni și cu ochiul liber.

Zona e îngrădită și poate fi vizitată din când în când, mai exact când autoritățile sunt contactate de voluntari amatori de arheologie pentru a li se permite accesul.

Apropo, numele pieței în care ne aflăm nu are nimic de a face cu Argentina de peste ocean. În zona locuia Johannes Burckhardt, maestru de ceremonii al Papei, la sfârșitul sec. XV,   originar din Argentoratum, Strasbourgul de astăzi. 

PS: Erau doar patru pisici prin preajmă. Toate bălțate.

Ungherele Romei: Garbatella

Post by Povestile Monicai.

Bucățele de Veneția

O mică plimbare la Veneția.

Gara Venezia S. Lucia

Mă bucur foarte mult că am avut soare, soare și iar soare. Și până în 25 de grade. la prânz, cât să nu ne enerveze că am umblat câte 10 km pe zi, în toate direcțiile, fericiți de priveliște și, de multe ori, de lipsa turiștilor.

Piața San Marco

Lumea de pe Puntea Suspinelor

Rufe la uscat, în Sestiere Cannaregio

Dulciuri în ghetoul din Veneția (primul din istorie). În imagine niște IMPADE

Din care (dulciuri) am cerut, am primit și am mâncat pe loc, la ce aspect de Gavroche aveam

 (va urma)

Fotografia cea mai draga mie de la Venetia

O duminică însorită, ultima zi la Veneția, o renunțare  (Bienala de arhitectură) și o alegere: Colecția Peggy Guggenheim. 

Pentru Brâncuși, pentru Pollock, pentru Marx Ernst și Jean Arp și ca să vedem

Ultimul weekend de vacanta, la Roma

Cum nu sunt momente mai frumoase decât acelea în care străzile orașului sunt pustii (bine, în Eseu despre orbire situația era gravă), am dat iar o tură, ieri după-amiază, prin centrul Romei.

Am luat masa la Ginger, un local cu sucuri de legume și fructe, și mâncăruri nepericuloase pentru sănătate (sic!). Recent deschis, dar poate prea lăudat:

Cum e să nu lungești gâtul la Columna lui Traian

Pentru că nu mi-au ajuns metopele de la Tropaeum Traiani, vizitat în copilărie, pentru că, deși nu port ochelari, greu se mai disting scenele de pe Columna lui Traian de la baza ei, pradă torticolisului, și pentru că una e să citești și să vezi poze neclare într-o carte, m-am dus să văd și eu minunea.

Așa cum v-am mai povestit, până la sfârșitul lui septembrie, reproducerile la scală mare ale imaginilor sculptate pe Columnă vor fi expuse la baza ei.

Soldații romani adunând prada de război

Nici nou sub soarele Romei:  cele două războaie daco-romane, povestite în detaliu prin vocea învingătorilor.

Cum altfel să-i vezi pe romani țanțoși și pe daci mai mereu milogi, sau privind de prin tufișuri ori de după pietre cum sunt nimiciți și prădați?)

Două capete de daci la intrarea într-o cetate tocmai cucerită

Panouri de pânză cerată, o bandă desenată desfășurată pe 200 de metri pe care un copil francez bate darabana, un chinez își odihnește rucsacul în căutarea unui obiectiv mai puternic pentru aparatul său de fotografiat, o doamnă cântă ușor la pianul imaginar, în timp ce află mirată despre trupele din Mauritania cu codițe strâns împletite care, alături germanicilor și legiunilor din Spania, au lăsat Dacia fără aurul, sarea, grânele, barza, viezurele și mierea care Imperiului i-au adus drumuri și noi așezări omenești, iar învinșilor tot așa, dar mai puțin strălucitor. 

Asediul Sarmizegetusei (105-106 dHr, faceți click pe triunghi ca să vedeți filmulețul)

O expoziție gratuită care va dura până la sfârșitul lunii septembrie.

Gratis la Roma (7)

H.C. Andersen nu e doar un faimos autor de povești pentru copii.

Un alt H. C., Hendrik Christian, a fost un sculptor norvegian care a trăit 40 de ani la Roma și și-a lăsat casa și sute de desene, picturi și sculpturi orașului care l-a găzduit.

Așa s-a născut micuțul muzeu care îi poartă numele.

Muzeul H.C. Andersen nu se află foarte departe de Piazza del Popolo și poate fi vizitat zilnic, cu excepția zilelor de luni,  între orele 9.30 și 18. Mai multe detalii aflați pe pagina web a muzeului.

Gratis la Roma (6)

Nu puteam lăsa la o parte frumusețea Romei admirată de pe Colina Gianicolo.

Trebuie neapărat să treceți pe aici, ca să puteți spune că ați fost la Roma.

Priveliștea e gratis, plăcerea e incomensurabilă.

Gratis la Roma (5)

Nu e nevoie să plătiți niciun bilet ca să puteți vedea, la Biserica Santa Maria del Popolo aflată în piața cu același nume, două tablouri pictate de Caravaggio (Convertirea Sf. Pavel pe drumul Damascului și Crucificarea Sfântului Petru) și capela Chigi, al cărei tavan a fost proiectat și pictat de Rafael.

Gratis la Roma (3)

Gratis, dar doar pentru acei călători care nu sunt slabi de îngeri: craniul Sfântului Valentin, aflat la Biserica Santa Maria in Cosmedin. 

Da, cea care are la exterior faimoasa Bocca della Verità.

Se stă puțin la coadă, dar merită să vedeți, pe lângă relicvele pomenite mai sus, și pavimentul bisericii.

Gratis la Roma (2)

E vară, nu prea cald, turiștii mișună pe străzile Romei în orice perioadă a anului, dar ca acum parcă n-am mai văzut.  (truism)

Cozi la intrarea în biserici, la muzee, la înghețată, la toaletele publice.

În Villa Borghese e însă loc pentru toți.

Puteți să  vă odihniți după ce ați bătut parcul în lung și-n lat în timp ce vedeți, gratis, un film, la Casa del Cinema.

Un film de artă, căci doar dintre acestea se proiectează în micuțul lăcaș de cultură.


Important e să știți programul și să fiți din timp la intrare, pentru că locurile sunt puține și se ocupă repejor.

Gratis la Roma (1)

Nu contest că nu e simpatic să fiu întrebată pe e-mail ce e de făcut la Roma, dar poate ar fi mai isteț să enumăr aici tot ce știu, căci poate nu toți viitorii vizitatori îndrăznesc să întrebe.

Am dezbătut de  mai multe ori problema lucrurilor de bifat, le găsiți în orice ghid turistic. 

Dar ce te faci când te lasă picioarele, când ai mai fost de câteva ori la Roma și știi câte trepte sunt la Complexul Vittoriano, câte ferestre sunt de spălat la Coloseum și câte monede se aruncă în fiecare zi în Fântâna di Trevi?

Te plimbi pe străzi și, de exemplu, te pui pe numărat pisicile dintre ruinele de la Largo di Torre Argentina.

O să vă ia ceva timp să le bifați pe toate cele 350, cât spune municipalitatea că ar fi înregistrate în zonă, dar Largo di Torre di Argentina e un loc frumos prin care ar fi păcat să nu zăboviți.

Amintiri din Croația: Muzeul îngerilor din Varaždin

Vă imaginați bine că sunt din generația cu Capra cu trei iezi la culcare, nu cu Înger, îngerașul meu și că, până la un articolaș decupat de o prietenă din VSD, habar n-aveam că pe umărul meu drept veghează Vehuel (haida, mulțumesc, totul a mers uns până acum!)

Au început apoi drumurile, micile cadouri, dragul celor aflați departe și colecția de îngeri. Din ceramică, de cristal, din păpușoi mexican, din aur, din argint. Sunt înconjurată de heruvimi!

La Zagreb, în timp ce gazda noastră ne povestea despre

Muzeul ABBA- sau cum m-am întors iar în copilărie

Din mai 2013 s-a deschis, la Stockholm, muzeul ABBA. A fost votat în câteva luni drept cea mai interesantă atracție a orașului, ba chiar și cel mai bun muzeu (cititorii Afton Bladet), ce mai, e cunoscut și căutat!

Era cumva logic: formația asta are