10 motive pentru care iubesc vara la Roma

Să trecem peste tensiunea prea joasă cu care m-am trezit de dimineață: o fi luna plină, o fi motoreta care a trecut în trombă la cinci dimineața pe strada noastră, o fi geamul lăsat deschis, căci cine poate dormi cu aer condiționat paralizându-i fața sau mușchii gâtului?

Vara la Roma nu e deloc insuportabilă. Trebuie doar să știi cum să o privești.

Ordinea e întâmplătoare, sunt la fel de importante cu toatele:

Roma: la pas prin cartierul Garbatella

Iată că sunt imediat  o sută de ani de când, în sudul Romei, se năștea cartierul Garbatella.

A venit să pună piatra de temelie însuși Regele Vittorio Emanuele al III-lea, iar proiectul urma să aducă ordine, disciplină și un acoperiș într-o zonă destul de rău famată. Adica niște case cu câte un lot de pământ. Oraș-grădină, cum mai sunt și altele, în capitala italiană, ai cărui locuitori urmau să fie muncitorii din zona portuară din Ostia care n-a mai fost însă dezvoltată (din cauza războiului).

Ar fi trebuit să se cheme Concordia, sau Remuria, după orașul fondat de Remus (fratele lui Romulus) în zonă. Se numește Garbatella, un nume popular care invocă politețea. Din cele patru ipoteze privind toponimia cea mai credibilă e legată de o cârciumă a cărei proprietăreasă, Carlotta, era de o politețe și curtoazie ieșite din comun.

Cartierul se parcurge la pas, e nevoie de o după-amiază pentru asta, iar excursia noastră începe la stația de metrou cu același nume.

Lăsați în spate podul care leagă Garbatella de cartierul Ostiense și luați-o pe străduțe. Podul a fost terminat acum doi ani și trece pe deasupra liniei de metrou și a căii ferate care duce la Ostia. Dacă ați fost la Sevilla sau dacă sunteți pasionat de opera arhitectului spaniol Santiago Calatrava, poate vă pare cunoscut. Jos, în zare, vedeți și il Gasometro.

Primele case cu tencuiala roasă de soare, vânt și umezeală și apoi un bloc recent decorat cu artă murală contemporană, cum în Garbatella o să vedem și mai încolo.

Mai departe, în Garbatella Vecchia, într-un stil care se năștea atunci și care  a fost denumit barocchetto romano, căci voia să aducă barocul în secolul XX, loturile de locuințe.

Nu e singura scară care mi-a atras atenția.  Observați și ferestrele.

 

Majoritatea clădirilor sunt colorate în ocru. 

 Tot cartierul e împărțit în loturi.

Școala (La scoletta) pe băncile căreia și-au tocit coatele locuitorii cartierului.

Sâmbăta a fost zi de spălat rufe în tot cartierul.

Nu-ți trebuie decât imaginație ca să știi cine locuiește la fiecare fereastră. O fetiță abia venită pe lume, un gunoier destoinic, o doamnă supraponderală, sau patru frați năzdrăvani.

Ajungem în piațeta Ricoldo da Montecroce. În imagine, Fântâna Carlottei (despre care vă povesteam la început) și Scara îndrăgostiților unde, după război, se întâlneau îndrăgostiții din cartier.

La doi pași, o altă piațetă: Geremia Bonomelli și o clădire pe a cărei fațadă, sus, vedeți bustul Garbatellei. Un alt simbol al cartierului.

La zece ani de la inaugurarea cartierului, în plin avânt imobiliar, mulți locuitori ai centrului Romei (pentru care Mussolini avea planuri mărețe) s-au trezit în stradă. Pentru ei au fost ridicate în cartier patru adăposturi (albergo) sociale.

Ceasul pe care îl vedeți pe clădirea roșie a stat  pentru mult timp la ora 11:25, când au început bombardamentele din 1944 asupra Romei.

Clădirea albă, din stânga, a fost vizitată, în 1931 de Mahatma Gandhi. (vedeți aici un filmuleț cu vizita lui la Roma. La minutul 2:11 momentul Garbatella)

Il bar dei Cesaroni (care dă și titlul unui serial de televiziune italian), în apropiere de unul dintre multele teatre din zonă: Ambra alla Garbatella.

Ne depărtăm de barul celebrităților și ajungem la lotul 24. Constituit din case-model ridicate în 1929 în preajma Congresului Internațional al Locuințelor și al Planurilor Urbanistice. Ideea era să se ridice un complex omogen de locuințe cu doar 8 mii de lire (echivalentul salariului unui muncitor).

Numele arhitecților sunt înscrise pe clădiri.

 O altă școală, ridicată în 1930, în plină epocă fascistă. Patru acvile sunt clar indiciu al arhitecturii moomentului.

În aceeași piață, Biserica Sf. Francisc Saverio, legată puternic de Papa Ioan Paul al II-lea.

Aici a fost paroh, imediat după al doilea război mondial, și aici a făcut în 1978 prima vizită pastorală imediat ce  a fost ales papă.

În biserică se află o statuie a sa din bronz.

Ce cartier e acela fără un cinematograf? În imagine Teatrul Palladium, inițial numit Cinema Teatro Garbatella. Arhitectul s-a inspirat mult din Roma antică dar n-a uitat de raționalism. Deasupra sălii se aflau apartamente în care locuiau artiști.

Teatro Palladium

Și, la sfârșitul plimbării, căci era departe de locul unde lăsasem mașina, locul unde a fost pusă piatra de temelie a cartierului Garbatella.

O clădire Liberty pe sub al cărei portal am intrat să vedem primele loturi. 

Acolo realmente ne-am simțit la țară.

Liniște, nici țipenie de om, miros de duminică la prânz, mamma, butta la pasta! (pune pastele la fiert!)

O plimbare pe care v-o recomand dacă nu sunteți pentru prima oară la Roma sau  dacă vreți să adulmecați și altceva decât antichitate sau papalitate.

Dacă sunteți de stânga și vreți să vedeți unde au fost primele sedii ale partidelor comunist, socialist și republican italiane. Dacă țineți cu AS Roma, dacă vreți să vedeți și altceva pur și simplu.

Sau dacă vreți să întâlniți poezia în stradă.

Zece lucruri de făcut la Roma

Știe toată lumea: Roma e un oraș de ruine, biserici și piețe baroce. Ghidurile mai vorbesc și despre Vatican, Fontana din Trevi, Columna lui Traian și despre încă alte două, trei, poate zece mari atracții turistice. Mii de alte mărunțișuri pot face, însă, o călătorie la Roma mult mai bogată. 

Cum e să nu lungești gâtul la Columna lui Traian

Pentru că nu mi-au ajuns metopele de la Tropaeum Traiani, vizitat în copilărie, pentru că, deși nu port ochelari, greu se mai disting scenele de pe Columna lui Traian de la baza ei, pradă torticolisului, și pentru că una e să citești și să vezi poze neclare într-o carte, m-am dus să văd și eu minunea.

Așa cum v-am mai povestit, până la sfârșitul lui septembrie, reproducerile la scală mare ale imaginilor sculptate pe Columnă vor fi expuse la baza ei.

Soldații romani adunând prada de război

Nici nou sub soarele Romei:  cele două războaie daco-romane, povestite în detaliu prin vocea învingătorilor.

Cum altfel să-i vezi pe romani țanțoși și pe daci mai mereu milogi, sau privind de prin tufișuri ori de după pietre cum sunt nimiciți și prădați?)

Două capete de daci la intrarea într-o cetate tocmai cucerită

Panouri de pânză cerată, o bandă desenată desfășurată pe 200 de metri pe care un copil francez bate darabana, un chinez își odihnește rucsacul în căutarea unui obiectiv mai puternic pentru aparatul său de fotografiat, o doamnă cântă ușor la pianul imaginar, în timp ce află mirată despre trupele din Mauritania cu codițe strâns împletite care, alături germanicilor și legiunilor din Spania, au lăsat Dacia fără aurul, sarea, grânele, barza, viezurele și mierea care Imperiului i-au adus drumuri și noi așezări omenești, iar învinșilor tot așa, dar mai puțin strălucitor. 

Asediul Sarmizegetusei (105-106 dHr, faceți click pe triunghi ca să vedeți filmulețul)

O expoziție gratuită care va dura până la sfârșitul lunii septembrie.

La Fontana di Trevi cea fără de apă

Dacă tot au plecat romanii în vacanță iar noi ne-am întors înaintea lor (știu, e momentul în care mulți de pe aici spunem că acum ar fi bine să se încuie porțile orașului) am zis că acum și numai acum vreau să văd Fontana di Trevi în plin șantier, nu când se întorc populația și autocarele de turiști speriați de augustul roman.

E plin de schele în jurul atracției romane în care se scălda Anita Eckberg acum o jumătate de veac.

Vizitele sunt bine planificate: un carabinier la pensie (așa scrie pe ecusonul lui) pune, din când în când, stavilă, cozii de curioși atrași de faptul că pasarela pe care pot înainta ajunge atât de aproape de sculpturi.

Nici nu mai contează că fântâna e goală.

Administratorii lucrărilor au zis să nu-i lase să plece pe bieții oameni fără să fi aruncat o monedă aducătoare de întoarcere la Roma și au trasat clar locurile în care poți sau nu  să începi cu gestul ritualic. Uite așa organizația Caritas  nu rămâne fonduri.

Uimire în fața statuilor văzute de aproape, selfie, usie și învechite simple fotografii.

Și gata distracția, ca să citez din nepoțelul meu de patru ani.

Dar nu pot nici să ies: o rusoaică intrată de acolo unde scrie IEȘIRE în toate limbile, surdă la indicațiile mele prețioase, pe deasupra, înaintează împotriva curentului cu aparatul ei foto mai mare decât nerușinea ei.

Конец Фильма.

Vă reamintesc că Fontana di Trevi se află în plină renovare realizată cu ajutorul Casei de Modă de Fendi. Aproape trei milioane de euro au fost donate, anul trecut, pentru reparațiile fântânei, fără ca Fendi să ceară ceva în schimb (nici măcar bannerele publicitare care acoperă, de exemplu, alte monumente din Capitala Italiei). La terminarea lucrărilor, lângă ghizdurile fântânei va fi, totuși, o plăcuță prin care municipalitatea le mulțumește surorilor Fendi pentru ajutor.

cand mergi la roma...

La Roma on Prezi

Așadar, când mergi la Roma, mergi cu cap! Fă-ți un plan înainte!

Ghid Roma