Roma: la pas prin cartierul Garbatella

Iată că sunt imediat  o sută de ani de când, în sudul Romei, se năștea cartierul Garbatella.

A venit să pună piatra de temelie însuși Regele Vittorio Emanuele al III-lea, iar proiectul urma să aducă ordine, disciplină și un acoperiș într-o zonă destul de rău famată. Adica niște case cu câte un lot de pământ. Oraș-grădină, cum mai sunt și altele, în capitala italiană, ai cărui locuitori urmau să fie muncitorii din zona portuară din Ostia care n-a mai fost însă dezvoltată (din cauza războiului).

Ar fi trebuit să se cheme Concordia, sau Remuria, după orașul fondat de Remus (fratele lui Romulus) în zonă. Se numește Garbatella, un nume popular care invocă politețea. Din cele patru ipoteze privind toponimia cea mai credibilă e legată de o cârciumă a cărei proprietăreasă, Carlotta, era de o politețe și curtoazie ieșite din comun.

Cartierul se parcurge la pas, e nevoie de o după-amiază pentru asta, iar excursia noastră începe la stația de metrou cu același nume.

Lăsați în spate podul care leagă Garbatella de cartierul Ostiense și luați-o pe străduțe. Podul a fost terminat acum doi ani și trece pe deasupra liniei de metrou și a căii ferate care duce la Ostia. Dacă ați fost la Sevilla sau dacă sunteți pasionat de opera arhitectului spaniol Santiago Calatrava, poate vă pare cunoscut. Jos, în zare, vedeți și il Gasometro.

Primele case cu tencuiala roasă de soare, vânt și umezeală și apoi un bloc recent decorat cu artă murală contemporană, cum în Garbatella o să vedem și mai încolo.

Mai departe, în Garbatella Vecchia, într-un stil care se năștea atunci și care  a fost denumit barocchetto romano, căci voia să aducă barocul în secolul XX, loturile de locuințe.

Nu e singura scară care mi-a atras atenția.  Observați și ferestrele.

 

Majoritatea clădirilor sunt colorate în ocru. 

 Tot cartierul e împărțit în loturi.

Școala (La scoletta) pe băncile căreia și-au tocit coatele locuitorii cartierului.

Sâmbăta a fost zi de spălat rufe în tot cartierul.

Nu-ți trebuie decât imaginație ca să știi cine locuiește la fiecare fereastră. O fetiță abia venită pe lume, un gunoier destoinic, o doamnă supraponderală, sau patru frați năzdrăvani.

Ajungem în piațeta Ricoldo da Montecroce. În imagine, Fântâna Carlottei (despre care vă povesteam la început) și Scara îndrăgostiților unde, după război, se întâlneau îndrăgostiții din cartier.

La doi pași, o altă piațetă: Geremia Bonomelli și o clădire pe a cărei fațadă, sus, vedeți bustul Garbatellei. Un alt simbol al cartierului.

La zece ani de la inaugurarea cartierului, în plin avânt imobiliar, mulți locuitori ai centrului Romei (pentru care Mussolini avea planuri mărețe) s-au trezit în stradă. Pentru ei au fost ridicate în cartier patru adăposturi (albergo) sociale.

Ceasul pe care îl vedeți pe clădirea roșie a stat  pentru mult timp la ora 11:25, când au început bombardamentele din 1944 asupra Romei.

Clădirea albă, din stânga, a fost vizitată, în 1931 de Mahatma Gandhi. (vedeți aici un filmuleț cu vizita lui la Roma. La minutul 2:11 momentul Garbatella)

Il bar dei Cesaroni (care dă și titlul unui serial de televiziune italian), în apropiere de unul dintre multele teatre din zonă: Ambra alla Garbatella.

Ne depărtăm de barul celebrităților și ajungem la lotul 24. Constituit din case-model ridicate în 1929 în preajma Congresului Internațional al Locuințelor și al Planurilor Urbanistice. Ideea era să se ridice un complex omogen de locuințe cu doar 8 mii de lire (echivalentul salariului unui muncitor).

Numele arhitecților sunt înscrise pe clădiri.

 O altă școală, ridicată în 1930, în plină epocă fascistă. Patru acvile sunt clar indiciu al arhitecturii moomentului.

În aceeași piață, Biserica Sf. Francisc Saverio, legată puternic de Papa Ioan Paul al II-lea.

Aici a fost paroh, imediat după al doilea război mondial, și aici a făcut în 1978 prima vizită pastorală imediat ce  a fost ales papă.

În biserică se află o statuie a sa din bronz.

Ce cartier e acela fără un cinematograf? În imagine Teatrul Palladium, inițial numit Cinema Teatro Garbatella. Arhitectul s-a inspirat mult din Roma antică dar n-a uitat de raționalism. Deasupra sălii se aflau apartamente în care locuiau artiști.

Teatro Palladium

Și, la sfârșitul plimbării, căci era departe de locul unde lăsasem mașina, locul unde a fost pusă piatra de temelie a cartierului Garbatella.

O clădire Liberty pe sub al cărei portal am intrat să vedem primele loturi. 

Acolo realmente ne-am simțit la țară.

Liniște, nici țipenie de om, miros de duminică la prânz, mamma, butta la pasta! (pune pastele la fiert!)

O plimbare pe care v-o recomand dacă nu sunteți pentru prima oară la Roma sau  dacă vreți să adulmecați și altceva decât antichitate sau papalitate.

Dacă sunteți de stânga și vreți să vedeți unde au fost primele sedii ale partidelor comunist, socialist și republican italiane. Dacă țineți cu AS Roma, dacă vreți să vedeți și altceva pur și simplu.

Sau dacă vreți să întâlniți poezia în stradă.