Înapoi la Roma, o expoziție interesantă și un magazin tot așa

Vitrina librăriei Il Mare

Frumusețea vieții într-o capitală europeană e că, la întoarcerea din vacanță, poți continua jocul de-a turiștii.

Ieri, am ieșit din casă destul de târziu, cât să începem cu masa de prânz. Un mare nenoroc: nu toate restaurantele au deschis, iar noi, ca niciodată, n-am dat un telefon înainte. E un restaurant japonez pe care vi-l recomand, dacă ajunși la Roma v-ați săturat de paste, pizza, gelato, arancini și ce se mai mănâncă pe aici.

Se numește

Rokko și se află la câțiva pași de Ara Pacis. Două sunt restaurantele japoneze cu adevărat bune de la Roma: Hamasei și Rokko. Rokko nu e mereu aglomerat și poate nu e atât de scump. La Hamasei au, în timpul săptămânii, un meniu excelent, la prânz, deloc scump.

Cu ochii pe gratiile lăsate, ne-am zis să mai facem câțiva pași, ca să ardem dinainte caloriile pe care urma să le înmagazinăm în urma mesei, și am ajuns la un alt loc unde mâncăm cu plăcere. 

Pe drum am găsit o librărie încântătoare, în care găsiți doar cărți și obiecte legate de mare. Se numește Il Mare.

Era închis. Am pus pe listă o carte despre animale marine bizare.

Am vrut să mă pozez cu un pinguin albastru dar mi s-a făcut jenă de mama. Iar eram îmbrăcată în rochia cu buline! În vara asta mi-am mai luat niște lucruri, printre care o altă rochie cu buline, o fustă cu buline, un compleu de in în culoarea pe care o poartă italienii (nici gri, nici bej), dar ieri chiar era vreme pentru rochia mea de acum faimoasă. 

Iertați-mi divagația.

La două străduțe depărtare, deasupra intrării într-o galerie de artă, alți doi pinguini. Cu ăștia chiar nu puteam să-mi fac poză! 

Am ajuns și unde voiam să mâncăm, pe via Borgognona.  

Surpriza de aici, unde așteptam de obicei și câte o jumătate de oră ca să fim conduși la o masă,  e că localul s-a mărit, așa că așteptarea a durat doar zece minute. Locul se cheamă Ginger,  e specializat în hrană sănătoasă cu specific exotic și mai ales italian. Sucurile de fructe exotice sunt reclama lor, dar eu am mâncat un gazpacho cu calamari și un coșuleț cu niște chifteluțe din quinoa și tot felul de condimente plus niște fasole verde, toate fierte pe abur. 

Dieta de dinaintea desertului: un tort Amalfi cu ciocolată albă și cremă de lămâie. Nu regret absolut nebunia! Plus că mi-am convins comeseanul să ia un semifreddo cu lămâie și ghimbir, că sigur o să-i placă! Mi-a plăcut și mie foarte mult! 

Dar noi ieșiserăm în oraș ca să vedem o expoziție, la Ara Pacis. Dacă tot e în plină desfășurare EXPO2015 la Milano, iar tema e mâncarea, cu toate exponatele de muzeu care se află în Italia pe tema alimentației, la Ara Pacis s-a încropit o foarte interesantă expoziție despre alimentația de la Roma la Pompei în timpul Imperiului Roman: Nutrire l'Impero. Storie di alimentazione da Roma e Pompei

Extraordinară colecție, extraordinare povești despre alimente, cum erau ele distribuite populației, cum veneau ele din tot Imperiul Roman (nimic despre mierea din Dacia, rușine!), interesante exponate ascunse în graba celor care fugeau de Vezuviul care acoperea Pompeii și descoperite abia de curând. Argintărie, alimente carbonizate (grâu, migdale, smochine, năut, pinoli, pâini coapte chiar),  frumoase și utile ustensile de bucătărie.

Resturi de pâine găsite la Ercolano (sursa foto: Ara Pacis)

Am plecat cu o carte de rețete de acum două mii de ani. Nu sunt la nivelul mâncărurilor pomenite de Petronius în Satyricon, dar nici departe! Abia aștept să vină musafirii și să le pun mâncare imperială romană pe masă. Poate ne cumpărăm și tricliniu, totul e posibil!

Pe drum către mașină, un mini Grand Budapest Hotel de la Roma. Liberty nebăgat în seamă de trecători decât atunci când am început să fac poze.

Acum se fac niște lucrări de renovare, dar abia aștept să-i trec pragul!

O săptămână frumoasă, uite că a început bine, nu?

Dacă sunteți la Roma, zilele acestea, nu ratați Ara Pacis.
Iată și o listă cu locuri OK unde puteți mânca în centrul Romei.