Chiapas- raiul pe Pământ (1)

Monument inchinat indigenilor din Chiapas

Se apropie Crăciunul şi e timpul să mă ţin de cuvânt: o poveste despre o călătorie pe care o pun pe locul întâi al întâmplărilor fericite din viaţa mea- Chiapas. 

Aflat în sudul Mexicului, statul e vizitat mai degrabă de către europenii în căutare de cunoaştere, pe când americanii şi canadienii caută căldură şi odihnă (la cât de scurte le sunt concediile nu e de mirare că vor să se odihnească, pe de altă parte) şi le găsesc de cele mai multe ori la malul Oceanului (Pacific sau Atlantic, Mexicul le are pe ambele). Concluzia e a mea personală şi e întărită de cei  patru ghizi cu care am avut de a face pe parcursul călătoriei.

Noi l-am văzut în cinci zile pline dar, dacă rămâneam două săptămâni acolo, am fi avut ce face, fără să ne plictisim o clipă.

Chiapas e  un loc binecuvântat de natură şi pedepsit, parcă, de Cel de Sus: pădurile tropicale, plantaţiile de cafea de la înălţime, fauna şi flora luxuriantă, comunităţile de indigeni care de când se ştiu luptă: contra colonialiştilor spanioli, contra alipirii la Mexic, contra autorităţilor locale şi centrale. 

Alimentate (cât se mai întâmplă acest lucru) de ONG-urile europene, comunităţile nu vor alege niciodată stimulentele oferite de administraţie în schimbul acceptării de a intra în programele de educaţie, sănătate şi muncă. 

Indigenii subcomandantului Marcos îşi vor terenurile, apa, râurile, resursele, tămăduitorii şi plantele lor. Îşi vor înapoi natura şi timpul lor. Da, timpul care pare să se fi oprit în loc acum sute de ani când mayaşii ridicau piramide şi aşteptau  încheierea ciclului solar deloc speriaţi de sfârşitul lumii.

Chiapas e raiul pe Pâmânt.

ritualuri, Cola si Chiapas

Bonampak, Chiapas, Mexic

Răcoare la altitudine, aprilie călduros la tropice. Suntem la munte. În Chiapasul de unde vin culorile, rebeliunile subcomandantului Marcos, cafeaua şi liniştea apăsătoare a junglei. Maimuţe urlătoare, crocodili de toate felurile, păsări, ţânţari, turişti. Şi mayaşii cu profilul coborât parcă de pe piramide, mărturie că timpul nu e un duşman, dacă ştii să-l faci să treacă în cicluri.

Comunităţile maya tzotzil din care se iese o singură dată. Grupuri de indigeni care  nu vor să audă de lumea modernă decât atunci când vin subsidiile (de obicei din vestul Europei luptătoare pentru drepturile omului) şi Coca Cola.

Biserica Sf Ioan Botezătorul din San Juan Chamula, Chiapas

Zinacantan  şi San Juan Chamula sunt cunoscute în lume pentru sincretismul dintre catolicismul adus de conchistadori şi credinţa locului. Aici nimic din afară nu are întâietate. Iisus nu e la dreapta Domnului, Sfântul Ioan Botezătorul e dispus central: e sfântul locului. Ceilalţi sfinţi au alte nume. Biserica nu are bănci. Mese cu ofrande, pe laturi. Lumânări, rânduri-rânduri, pe podeaua acoperită cu ace de pin, fum, rugăciuni.

Ritualuri.

Ilol, şaman sau vrăjitor.

Suferinzi şi vindecări: bărbaţii marţea, femeile joia, găini şi ouă care absorb energiile negative.

Mănunchiuri de busuioc, pox (pronunţat poş) adică un alcool din trestie de zahăr, Coca Cola şi o explicaţie: odată ce e băută, gazele eliminate se unesc cu boala. Ies, zgomotos, împreună. Eructaţie întru vindecare.

Pe vremuri, era acel pox. Alcool care distruge ficatul. 

San Juan Chamula, Chiapas, Mexic

Anii '50 au adus băutura ritualurilor şi a straturilor sociale. Aici “apa neagră” se vinde la jumătate de preţ, în comparaţie cu marile oraşe şi e mai ieftină decât laptele chiar. Face parte din modul de viaţă. Puternicii locului care au decis cine poate vinde băutura în zonă. Concurenţa dintre Pepsi şi Coca Cola care se poartă strict la nivel de preţ. Câştiguri care finanţează alte afaceri: cămătărie şi trafic de persoane, de exemplu.

Şi rebeliune: Armata de Eliberare Naţională Neo-marxistă a subcomandantului Marcos care a început în 1994 lupta împotriva guvernului central, a globalizării şi, în special, a acordului NAFTA. Camioanele Coca Cola blocate în drumul lor spre satele îndepărtate.   Chiar şi aşa, băutura ajunge la cei care au nevoie de ea şi o beau chiar de două ori pe zi.