Chiapas- raiul pe Pământ (4)

Frescă în complexul arheologic de la Bonampak. Picturile s-au conservat relativ bine, piramidele de aici au fost descoperite abia cu putin timp in urma. Erau, practic, înghiţite de junglă. Picturile au fost restaurate de o echipă din care făcea parte şi Diego Rivera.

Chiapasul e leagănul civilizaţiei Maya.

Oamenii cu matematica, astronomia, medicina tradiţională, jaguarii, şarpele cu pene, jocul de pelotă, sacrificile către zei, cu pox şi tortilla, cu profilul alungit, cu tenul smead, cu aversiune faţă de tot ce e străin şi ce tulbură Universul. 

Şi cu greşit interpretatul sfârşit al lumii. 

Porumbul şi viaţa măsurată în funcţie de culturi. Ochii pe soare şi pe lună. Paşi măsuraţi. Numere magice. Piramidele. Piatră cărată în spate de oameni jumătate cât noi. 

Profilul maya conturat în timp de greutăţile prinse cu chingi de frunte. Plăcuţe folosite, de cei care nu lucrau, pentru a obţine acelaşi profil. 

Şi atunci cum să-mi explic fizionomia tinerilor văzuţi în Chiapas cu acea frunte teşită şi nasul acvilin cu vârf dispărând în buze?

ritualuri, Cola si Chiapas

Bonampak, Chiapas, Mexic

Răcoare la altitudine, aprilie călduros la tropice. Suntem la munte. În Chiapasul de unde vin culorile, rebeliunile subcomandantului Marcos, cafeaua şi liniştea apăsătoare a junglei. Maimuţe urlătoare, crocodili de toate felurile, păsări, ţânţari, turişti. Şi mayaşii cu profilul coborât parcă de pe piramide, mărturie că timpul nu e un duşman, dacă ştii să-l faci să treacă în cicluri.

Comunităţile maya tzotzil din care se iese o singură dată. Grupuri de indigeni care  nu vor să audă de lumea modernă decât atunci când vin subsidiile (de obicei din vestul Europei luptătoare pentru drepturile omului) şi Coca Cola.

Biserica Sf Ioan Botezătorul din San Juan Chamula, Chiapas

Zinacantan  şi San Juan Chamula sunt cunoscute în lume pentru sincretismul dintre catolicismul adus de conchistadori şi credinţa locului. Aici nimic din afară nu are întâietate. Iisus nu e la dreapta Domnului, Sfântul Ioan Botezătorul e dispus central: e sfântul locului. Ceilalţi sfinţi au alte nume. Biserica nu are bănci. Mese cu ofrande, pe laturi. Lumânări, rânduri-rânduri, pe podeaua acoperită cu ace de pin, fum, rugăciuni.

Ritualuri.

Ilol, şaman sau vrăjitor.

Suferinzi şi vindecări: bărbaţii marţea, femeile joia, găini şi ouă care absorb energiile negative.

Mănunchiuri de busuioc, pox (pronunţat poş) adică un alcool din trestie de zahăr, Coca Cola şi o explicaţie: odată ce e băută, gazele eliminate se unesc cu boala. Ies, zgomotos, împreună. Eructaţie întru vindecare.

Pe vremuri, era acel pox. Alcool care distruge ficatul. 

San Juan Chamula, Chiapas, Mexic

Anii '50 au adus băutura ritualurilor şi a straturilor sociale. Aici “apa neagră” se vinde la jumătate de preţ, în comparaţie cu marile oraşe şi e mai ieftină decât laptele chiar. Face parte din modul de viaţă. Puternicii locului care au decis cine poate vinde băutura în zonă. Concurenţa dintre Pepsi şi Coca Cola care se poartă strict la nivel de preţ. Câştiguri care finanţează alte afaceri: cămătărie şi trafic de persoane, de exemplu.

Şi rebeliune: Armata de Eliberare Naţională Neo-marxistă a subcomandantului Marcos care a început în 1994 lupta împotriva guvernului central, a globalizării şi, în special, a acordului NAFTA. Camioanele Coca Cola blocate în drumul lor spre satele îndepărtate.   Chiar şi aşa, băutura ajunge la cei care au nevoie de ea şi o beau chiar de două ori pe zi.