Se afișează postările cu eticheta altare. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta altare. Afișați toate postările

3 noiembrie 2008

Despre moarte si morti in Mexic

Trei zile pentru cei care nu mai sunt, pentru sufletele lor care coboara/urca sa-i vada pe cei dragi. 

Nu vin din iar sau din rai, cum credem noi, ci din straturi straturi subterane sau de deasupra Pamantului, unde au ajuns nu pentru ca ar fi comis fapte bune sau pacate pe lumea noastra, ci pentru ca au avut un anumit statut si pentru ca au murit intr-un anume fel.  

Uite asa in straturi stau dupa ce pleaca de pe aici. 

Cam aglomerat si nu-i nimeni mai cu mot decat ceilalti, dar zeii sunt aproape. 

Daca apa ti-a adus moartea, in stratul aferent ei iti duci viata de apoi. 

Daca ai fost razboinic aztec ori daca ai murit dand nastere unui copil, ai stratul tau special, caci meriti onoruri mai multe, nu alta. (femeile ce mor dand viata si razboinicii ce-si apara tribul sunt pe acelasi nivel). 

Si bebelusii plecati prea devreme au stratul lor.

Am fost in piata mare a orasului, Zocalo, unde nici n-am numarat cate altare au fost inchinate mortilor.  Multe. Calavere *, pan de muerto*, lumanari, inscriptii.

Pe categorii, sa nu fie lasat nimeni deoparte: 
pe cartiere, pe meserii, pe ce le-a placut mai mult pe lumea noastra, pe ce le-a adus moartea si zau daca mai tin minte. 
A fost aglomerat, am facut nistei fotografii, treceti, va rog, cu vederea capetele si aratatoarele itite in cadru, sa-mi scuze bombaniturile romanesti duduile mexicane care si-au introdus gelatele coafuri in cadrul meu si tot asa mai departe.
Doamna din dreapta astepta la semafor, saraca, si, ma iertati, in loc sa-i vina verdele i-a venit sorocul.




Delegacion Coyoacan, unde au trait si lucrat Frida Kahlo, Diego Rivera si trotzkistii lor prieteni e culturalizanta, cum se cuvine, remarcati va rog inscriptiile.

Cinemex, un lanț cu sali de cinema prin tot orasul, are un altar special, luati atentie, dar desigur, titlurile filmelor.














Vai, pofta buna, 
scuzati deranjul!





Campioni pana la moarte si dincolo de ea.










 
Doamna asta e pentru Suzi si chiar pentru Lulu. Stiu ele de ce.
In dreapta, "de atunci se tot filmeaza". Sper ca nu e prima telenovela mexicana!


Altar unde s-a aprins copal, o rasina de pe un copac de pe aici.
Alte precizari, daca nu aveti chef sa mergeti la surse mult mai credibile: zilele acestea se aduc ofrande mortilor hrana si bautura lor preferata, in fiecare casa existand un mic altar de genul pe care le-ati vazut mai sus. 

Pe langa lumanari si restul obiectelor absolut necesare mai poti gasi pe altarele acestea fotografii, obiecte de cult religior si mici cranii din zahar. 

La cimitir, se aranjeaza mormintele, se fac carari din flori si lumanari in semn de bun venit si de indicatoare catre locul unde sunt altarele (indicatoarele nu sunt pentru noi, v-ati dat seama.) 

Ziua mortilor se celebreaza diferit de la o zona a alta a Mexicului, sunt localitati in care, de la cimitir se porneste pe strazi, pline si ele de lumanari, flori, pan de muerto, calaveritas de zahar si ciocolata.
In cimitir nu prea se cade sa faci fotografii, asa ca aici nu vedeti asa ceva.
In tot timpul asta gandul mi-a fost acasa. E primul 1 noiembrie fara bunica si, de fapt, imi aduc aminte ca viata a facut in asa fel incat niciodata nu am ajuns la cimitir de ziua mortilor. Gandul mi-a fost insa la toti cei care mi-au facut copilaria frumoasa si acum nu mai sunt, ca sa le povestesc toate lucrurile pe care vi le spun voua.
____________
* calavera e craniul sau scheletul care reprezinta simbolic mortii veniti in aceasta perioada printre noi. Craniile din zahar se vand (era sa spun ca painea calda) in aceasta perioada, multe ele avand inscriptionate numele mortului deplans de rude. Se crede ca mortilor le plac dulciurile.
*pan de muerto se face in aceste zile dintr-un aluat dospit, se face o cruce din bucati de aluat in forma de oase si se tavaleste in zahar. E mare, cam cat o coliva, sau mic, cat sa o iei in mana.

1 noiembrie 2008

rest in pieces!

astazi e Dia de los muertos aici. 

E o sarbatoare importanta si nu cred ca e careva pe aici prin ograda care sa nu stie despre felul in care o celebreaza mexicanii. 

De doua saptamani cel putin, in fiecare magazin, cofetarie, restaurant s-au amenajat altarele inchinate celor care nu mai sunt pe lumea noastra, in patiserii se vinde pan de muerto, care nu e o coliva, ci un aluat dospit cu semnul crucii, pardon, doua oase incrucisate, de fapt, tavalit prin zahar, la dimensiuni pentru o familie intreaga sau de marimea unei briose. 

Mai multe sper sa apuc sa va povestesc mai pe seara (ora Mexicului), dupa ce ma duc in Zocalo, piata mare a orasului, unde e plin de ofrande si Calavere (scheletele acelea in posturi vesele care simbolizeaza de fapt persoana celui disparut) si, mai pe seara, intr-un cimitir, unde ajungem gratie unor mexicani pentru ca strainii nu prea au voie sa se holbeze la veselia oamenilor.

Titlul e inspirat dintr-o jucarioara pe care am vazut-o intr-un magazin. Mi se pare o urare sanatoasa, dar multi dintre voi stiu ca, de cand mi-a fasait coasa pe la urechi, cucoana nu ma mai sperie. 

Revin!
Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...