7 motive pentru care mă întorc în Sardinia

Gata, tragem obloanele, închidem apa și gazul, tragem valizele după noi și la aeroport, birjar!

Pentru a patra oară ne petrecem vara la mare, lângă Alghero, în NV Sardiniei.

Motivele sunt șapte, dar oricând se pot adăuga altele la listă.

1. Pentru că Alghero e departe de Costa Smeralda cea scandalos de scumpă și frecventată de tot felul de personalități superficiale.

Alghero e supranumit și Mica Barcelona: l-au fondat catalanii după chipul și asemănarea cetății de peste Marea Sardiniei. Străzile sunt carrer, iar bătrânii încă mai vorbesc catalana.

Alghero pe ploaie

Aeroportul, căci altfel cum să ajungem aici, dacă nu vrem să ne petrecem o zi pe drum și feribot, e aproape, iar transportul în comun excelent. Există și taxiuri, desigur.

Le nuraghe di Palmavera

2. Nuraghele

Nu am o traducere pentru termen: sunt cele mai mari construcții megalitice din Europa și au fost ridicate cu peste 3.000 de ani în urmă. Nimeni nu știe cu ce scop, dar pot fi vizitate și acum.

Lângă Alghero se află nuraghele di Palmavera, despre care v-am mai povestit.

3. Dulciurile

Așa cum v-am povestit și acum doi ani, pistokkedos  au o mare însemnătate în viața familiei sarde. Seadas, o nebunie cu brânză de oaie stropită cu miere de corbezzolo, e un alt dulce tipic sard, o să vă povestesc mai multe din vacanță sau după. Și apoi înghețata de mirto.

4. Vinul

După ce am vizitat podgoria Sella e Mosca am avut o revelație mai mare decât cea pe care aș fi avut- o descoperind apa caldă.  Vinul din Sardinia nu are cum să aibă ani buni și ani mai puțin buni: clima unei insule e mereu aceeași.

Apoi, să nu uităm, un mare vin  sard e tocmai AcinoM (Monica pe dos, dacă nu v-ați prins )

5. Pane Carasau, pâinea care nu lipsește niciodată de pe mesele sarzilor.  

O pâine uscată, subțire, care se încălzește și se stropește cu ulei de măsline, înainte de a fi servită 

Grotta di Nettuno

6.Peștera lui Neptun, adică Grotta di Nettuno. Un obiectiv pe care să  nu-l ratați, dacă vă aflați în zonă.  Ajungeți fie cu transportul public, iar apoi coborâți sute de trepte (pe care le și urcați, că doar n-o să mânați peste noapte printre stalactite), fie cu un vaporaș, din Alghero. 

7. Oamenii. Sarzii nu seamănă prea mult cu restul locuitorilor Italiei. Să spunem că-mi plac mai ales pentru că nu sunt vorbăreți.  Dar sarzii mai au și alte calități și am scris despre ele, precum vedeți.

Găsiți și alte povești din Sardinia aici pe blog. 

Rămâneți cu bine, mai dau eu semne pe Twitter,  Instagram și Facebook! 
Și chiar și aici, dacă plouă, cum am văzut pe prognoza Accuweather:)