23 iulie 2015

Viața soției în teorie și practică- subliminalul comunicării prin mesaje

TEORIE: Iubirea și respectul stau la baza unui mariaj fericit. Respectul pentru bunuri, pentru timp, pentru liniște, pentru persoana dragă. Respectul în general, fără să intrăm în detalii.

PRACTICĂ: Cum timp de peste zece ore pe zi, în timpul săptămânii stăm departe unul de altul, colocatarul și cu mine avem un sistem de comunicații deloc original
: telefonul. Mai ales pentru mesajele scrise. Întâi și întâi pentru că sunt citite când pot colocatarii să o facă, nu întrerup nicio activitate și apoi pentru că scripta manent.


Are multe avantaje, dar, pe măsură ce aprofundez chestiunea, îmi dau seama că trebuie să fiu cu ochii în patru când îi dictez secretarei paralelipipedice și fără de suflet gândurile mele.

Spre exemplu, ca să-i confirm că am ajuns într-un anume loc și am fost și norocoasă, întrucât am găsit parcare chiar în fața clădirii, îi dictez telefonului următorul mesaj pentru tovarășul meu de viață, drum și de comunicare virtuală.


Abia după o oră, când am ieșit, am aflat că mesajul a stârnit confuzie, poate chiar teamă: dacă era codificat și însemna că sunt în mare pericol? Ce Marchiz, ce roșia mea pentru paste, ce sfert de oră?
E ceea ce a înțeles telefonul căruia îi dictam în italiană, deși el era setat să asculte limba franceză.

Fapt pentru care, după ce mi-am tradus dadaismul, i-am trimis și niște versuri. Cu gândul la roșie și la ochii mei înlăcrimați, căci ieșeam de la oftalmolog, gândul mi-a zburat  repede la Miron Radu Paraschivescu. 

Ieșea luna dintr-un nor / roșie ca un bujor / și bătea un vânt de seară, / subțirel, pe ulicioară, / ca un plânset în suspine.

Dar i-am dictat altceva:


Am impresia că n-ați înțeles nimic. Așa pricepe versiunea italiană a dictafonului Foaie verde-a bobului,/N-am un clește și un cui/Și o scară să mă sui/Până-n naltul cerului/ Sus la Maica Domnului (am schimbat puțin, pardon).

În italiană, mesajul  e haotic. Nu sunt două cuvinte să le poți lega, cu sens. Cel mult te oprești la Bubu și Moscova, și ești tot mai convins, doar ai și alte indicii, că soția e o KGB-istă.

Și pe urmă ne mai mirăm că se întreabă, deloc retoric!, bărbații cine să le mai înțeleagă pe femei!

Voi vă înțelegeți consoarta? Cum? Cât?

3 comentarii:

  1. nu ii dau mailuri/sms-uri sau daca e nevoie sa ii zic ceva, e lapidar si concis: Spala vasele.

    RăspundețiȘtergere
  2. Nici noi nu prea stam bine cu timpul asa ca, in timpul zilei, ne rezumam la telefoane rapide (si rare) sau, cand e ceva fff important si care tb sa ramana scris (remindere, linkuri etc), folosim WhatsApp-ul.

    E chiar frumos sa te trezesti ca primesti niste inimioare sau un emotion cu pupic, tocmai atunci cand ai mai mare nevoie de ele! ;)

    RăspundețiȘtergere

Mulțumesc pentru comentariu. Cu siguranță nu e violent și nici măcar un nenorocit de spam. Vă răspund imediat ce pot!

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...