14 octombrie 2021

Comozi, dar cu panaș: Le Coq Sportif lansează un model limitat de pantofi sport în colaborare cu Opera națională din Paris

Une nouvelle étoile
Foto: Le Coq Sportif 
 
Opera națională din Paris și Le Coq Sportif lansează un model limitat de pantofi sport în așteptarea sezonului de balet  de pe prima scenă a Franței.

Pe faimosul model

23 septembrie 2021

Salutări de septembrie 2021

Niște storuri din centrul Romei, omagiu unui serial care mi-a plăcut, nu contest: Peaky Blinders.


Salutări din frumoasa și în continuare călduroasa Romă. 

E drept că nu am mai trecut eu prea des pe aici, dar cine mai citește bloguri, când bipăie telefoanele de câte ori cineva postează ceva pe Facebook, Twitter, Instagram, Snapchat ori TikTok?
Dar nu e plăcere mai mare ca aceea a scrisului care nu cere recompense ( like și share, like și share!)
 
Așa că m-am gândit să revin cu veștile.
 
Suntem bine, surprinzător de bine, dacă ne uităm la

8 septembrie 2020

Salutări de septembrie


 Nu țin să bat în cuie comportamente la care mă uit cu nostalgie, căci 15 ani de blog nu sunt chiar un mizilic, dar nici să trec de la o poveste pe zi, ca în vremurile când Facebook nu exista, la două postări pe an nu se face!

Mai treceți pe aici? Mă mai citiți? Mai așteptați ceva de la mine?

Viața trece, cărțile, pozele și muzica rămân. Dați din cap aprobativ. Mulțumesc!

Vă las cu cel mai frumos cântec de dragoste ascultat zilele acestea, de pe coloana sonoră a unui serial tv care îmi place foarte mult: Babylon Berlin. 

Sunt puține cântece care îți spun despre ce e vorba chiar dacă nu înțelegi textul. Eu l-am înțeles, din fericire. Interpretul e un tenor senzațional, fragilitatea transmisă nu sperie, ci înduioșează.

Sunt frumoase poveștile în care cineva e tot ce și-ar putea dori celălalt.


30 iunie 2020

1/2 2020 și ce am mai făcut

Deauville- 2019
...și alte cifre...
ca să nu se creadă că am pierit tragic, în ultimele luni, din orice cauză vă putea mintea face să credeți așa ceva, să știți că mă găsiți și pe Facebook, Instagram și Twitter

Toate-s bune și frumoase, la Roma, ce să vă zic?

Din cauză de

3 ianuarie 2020

Iată Anul Nou!

Salutări 2020-iste de la Roma, unde m-am întors de trei luni și încă mă dreg. An nou fericit! Bucurii! Fericire! Cărți!

Mutarea nu mai e o traumă, ba chiar o rutină, cei care au împachetat nu au spart decât exact fix abajururile celor două veioze pe care eu le folosesc la citit (una în salon, alta în dormitor). Le-am reparat, au plătit asigurările, dar, deși mutarea nu e o traumă, doar am afirmat sus și tare mai sus, la cât de sensibilă am fost zilele acelea, am crezut că gata, asta a fost, voi citi doar ziua sau mă las. Fapt pentru care mi-am comandat iar alte cărți, am primit și un cititor de cărți electronice (s-o credeți voi că-i spun așa, e un eReader), am proiectat online o nouă bibliotecă (foarte simplă,  încă nu am făcut acel clic final care mă va învrednici cu 5 rafturi pentru cărțile care zac în cutii, din lipsă de spațiu.

A te lăsa de citit e foarte dificil, când, ca să ai cât de cât o evidență a cărților citite, bifezi pe pagina web Goodreads că te înscrii la provocarea anului și constați că ai depășit niște limite cu două cifre, hai să nu exagerăm, încât te consideri fruntaș în întrecerea socialistă. 

Așa că vom citi și vom fi liberi! Voi ce aveți în plan?

În imagini, Micul Prinț, publicată acum și în dialect roman. 
(N-am cumpărat-o, n-avem loc în casă, doar asta v-am tot zis)









20 august 2019

Viata sotiei in teorie si practica- sarea, piperul si chiar zaharul

Veți fi știind că nețărmurită este dragostea dintre soț și soție atunci când se respectă teoria.

Teorie: Nimic nu e mai prețios decât dulceața vorbelor și a faptelor. 

Practică: La un supermarket nou deschis lângă noi, am dat peste aluaturi pentru tarte din mărci necunoscute mie pînă acum.

Cu coșul plin lângă frigiderul unde un angajat îmbrăcat cu o vestă prea mare pentru fragila lui statură îndesa niște Yakult, m-am gândit că-n frigider aveam niște smântână, ouă și broccoli care au rezistat ultimelor zece zile în care am fost plecați, așa că-mi mai lipsea doar un aluat pentru ceva cald de pus pe masă- o tartă, dacă se poate.

L-am luat pe primul care era cu unt, scria mare pur beurre pe ambalaj și l-am aruncat repede în coș, pentru că domnul cu Yakult nu terminase, iar ceea ce făcea el era prea zgomotos pentru mine, întoarsă la Paris după trei săptămâni de liniște foarte rar întreruptă.

I-am plătit doamnei de la casă care îmi vorbea în engleză (ea de origine asiatică, eu cu fizionomie habsburgică) iar acasă am dat drumul la cuptor, 180 °C, și am montat repede cina. Rețeta, la cerere, în comentarii.

După o jumătate de oră, minunea era rumenită. Am mai citit niște pagini dintr- carte, așteptând să nu-mi ard limba, și am gustat mândră produsul finit.

Poate vă amintiți povestea cu iaurtul din Mexic, care era mereu dulce? Și bucuria când, la Soriana, am găsit și unul pe care scria mare "fără zahăr"? L-am turnat peste o mămăligă cu brânză și uite așa mâncat prima dată mămăligă cu brânză și iaurt cu îndulcitor artificial!

Mi-am amintit de întâmplare acum, cu ochii pe tava deja răcită și cu dumicatul de tartă în gură. Și atunci, omul e inventiv, nu uitați!: mi-am dat seama că aveam în fața ochilor o tartă sărată și desertul! 2 în 1! Pe margine era doar straniu de dulce, unde era niște aluat îndoit. În rest, oul, smântâna, sarea, piperul și nucșoara au mai echilibrat din gust. Umami curat.

Întors acasă, tovarășul meu de viață și de drum, și deseori comesean, a constatat că modul meu de a găti nu s-a schimbat deloc: la noi în casă rețetele rar se repetă, chit că există un clasament din care mi se cere câteodată să reproduc câte un fel de mâncare care s-a bucurat de succes. A deschis ușa cuptorului cu nerăbdarea lui Proust povestind, în primul volum din În căutarea timpului pierdut, cum meniul cinei îl distra în fiecare zi ca știrile pe care le citești într-un ziar și îl excita ca programul unei serbări.

Festival a fost!

Știu și unde m-am pripit, la magazin- nu mai fac! Trebuia să văd eu pe ambalaj dacă e pâte sablée sau pâte brisée. Nu sunt obișnuită pentru că de obicei fac aluatul în casă. E și simplu și sănătos. Dar fără lecții de viață.

Sunt varză! Sunt broccoli!

2 ianuarie 2019

De la Paris: Anul Nou cu bucurie!

Dragii mei dragi, de trei ori dragi,


Iată-ne în 2019, după o absență prelungită care n-a însemnat altceva decât multe, multe lucruri care s-au întâmplat. Am citit, am văzut filme, am călătorit, am vizitat expoziții și muzee.

Am simțit, din poveștile altora, că anul trecut nu a
Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...