dupa ani si ani

Si Raluca si Mara si altii care poate nu au avut curaj sa se exprime au o intrebare. Ce-am facut cu viata mea?
N-am sadit niciun pom, dar:

prieteniiiiiiiiiia...tra la la

Ma roaga Mimi sa scriu despre prietenele mele. 

A, sunt o prietenoasa si o sociabila de nu s-a mai vazut! V-am zis ca toate bune si periculoase pe aici, dar n-ai o prietena sa o exploatezi? Skype si YahooMessenger, va rog sa va continuati activitatea. Nu exista mai mare dreptate decat a Innuendei care ne vorbeste despre prietenie, caci da. 

Daca nu era Mona sa vina cu mine la vecinii de la scara C, sa-i rugam sa ne lase sa trecem in balconul meu de la ei, ca mi se pare mie ca pierdusem cheia, nu era prietena mea. 

Daca nu era Cristina, sa ma scoata vara la strand, sa nu ma legumesc in casa cu ochii pe carti, nu ma bronzam si nu jucam eu table cu baiatul ala cu ochi patrunzatori, naiba mai stie cum il cheama. 

Daca nu era Teodora, nu aveam cu cine da telefoane aiurea, sa aflam ca fostul prof de istorie, a murit, doamna, nu am cum sa vi-l dau la telefon! 

Daca nu era Lavinia nu aveam cu cine canta la venerabila varsta de...peste 25 de ani, la telefon cantece de cabana si nu aveam cum trimite catrene, noaptea la 1, unor necunoscuti, pe SMS, de dragul artei si de dragul informatiei de a doua zi ca el lucra fix la compania de telefoane si stia tot! ,

Alina, pentru ca mi-a dat, candva, o minune de bomboana, o pruna uscata trasa in ciocolata alba, ii spune cumva, dar am uitat cum.

Diana, o alta prietena si martora, de anul trecut, intr-o anumita chestiune, a dat o mare dovada de prietenie in momentul in care nu m-a lasat sa aflu ce e aia bataie la metrou. Eu in ie, venita de la keoke, mai stiti Baza keoke?, de la un concert Timpuri Noi, ei naiba stie ce, pentru ca m-au intrebat in scarba daca sunt hipioata. Ea, avocat in devenire, ce mai, le-a spus o poveste atat de trista ca nici Creanga nu putea descrie o camesha mai scuturata de plins decat a mea. Ardealul, prigoana, unguri si romanii, mai lipsea sa-i precizez ipochimenului ca pe strabunica o cheama Magyari, de fata, si m-au prigonit si unii, si altii, ca pura nu sunt si nici copiii mei n-au cum sa fie.

Si cine m-a mai slujit in numele prieteniei? A, da. Dana. Dana e prietena mea care face cadouri mici si colorate Lucruri despre care aproape nu stiai ca exista ori ca se gasesc in Bucuresti, unele frumos mirositoare chiar, se ambaleaza cu ajutorul degetelelor prietenesti si-mi apar in viata cu sau fara ocazie. Greu, pentru ca eu nu stiu sa fac din astea, deci neprietenesc. 

Mihaela, numita si Miki de dusmani comuni, deci care si-a pierdut acest renume in capul meu, pentru ca stie sa scrie SMS-uri. Multe si mai ales noaptea. Si pentru ca n-a spus niciodata nu cand eu am vrut sa merg la film si am mers fix la ala pe care voiam eu sa-l vad, nu a tinut sa comentam pelicula la o bere dupa, ba chiar mi-a multumit pentru alegere. 
 

Acum ca ma gandesc putintel mai profund, nu stiu ce am dat la schimb pentru cele de mai sus. 

 

Pentru ca te intreaba cineva care ti-s pretinii si care iti sunt motivele si nu-ti vin in minte decat ce spuneam eu inainte si putine despre ce ai dat, cum ar fi o mana pusa pe umar cand i-o fi fost prietenei mai greu dupa ce a cazut din autobuzul 23 si si-a manjit pardesiul galben fix in ziua in care a luat un trei la chimie si s-a despartit de iubitul student fix la chimie, fie-i blestemul spulberat. 

Ori cand, cu memoria-ti de elefant, i-ai amintit altcuiva ca nu prieten ci dusman cel pe care acum insista sa-l ajute intr-o situatie din care el se va ridica iar peste ea, sa-i dea o palma rasunatoare. In rest, zambete, lacrimi solidare, beute si alte alea. Si trafic de influenta.

Ce ma fac?

gata si cu leapsa asta...

Mi-a căzut în cap o leapsă de pe Lună. Mă ia la întrebări şi-i lipseşte şi veioza, să mi-o îndrepte în ochi. Mă supun ca drogată, că tot sunt nevorbită în limba română, dar mai departe nu dau leapşa nu vă pitiţi după mouse!Ţ

***Ce îti place sa faci atât de mult încât ai plati pentru asta?
Îmi place, mai nou, sportul. Merg la tot felul de activităţi (era să le spun extraşcolare), mă duc curând la schi, citesc Women's Health şi Sport Life de parcă mâine mă duc la triatlon şi plătesc pentru asta, chiar dacă nu din greu. Deşi nu ştiu la ce să raportez, la banii de mâncare ai unei familii din Chiapas sau la abonamentul la un club din Europa. În State tocmai am auzit că e mai mult decât ieftin să mergi la o sală decentă. Cât despre fugă- acolo se poate, aici, doar cu infractorul după tine.

***Daca ai afla azi ca mai ai de trait exact 5 ani, ce ai face începând de mâine?

La câte mi s-au întâmplat în scurta-mi viaţă, faptul că voi trăi încă 5 ani ar trebui să mă încânte, că măcar e o certitudine destul de departe plasată în timp. Aşa, nu ştiu când mi-o veni clipa.
***Daca ai câstiga un milion de euro neimpozabil, ai continua sa faci ce faci acum?

Păi asta fac: continui să fac ce-am făcut şi până acum. Nu, nu am câştigat banii ăia şi m-aş fofila să nici nu plătesc impozit, dacă mi-ar veni în echivalentul în RON.
***Peste 15 ani, ce ai vrea sa scrie pe prima pagina despre tine, în cel mai important ziar din tara?

Nu aş vrea.
***Ce vrei sa spuna prietenii tai despre tine la ceremonia ta funerera?
Să plângă în sughiţuri. La naiba, dacă prind pe careva că plânge mă întorc fantomă!
***Dar pe piatra ta funerara ce vrei sa scrie despre tine?
Am iubit-o şi o mai iubim. Ceva de genul... Un citat cu o căprioară şi un izvor cristalin? mdeah...
***Când erai mica ce le raspundeai celor mari la întrebarea: Tu ce vrei sa te faci când vei fi mare?
Am trecut prin prea multe şi toate clişeu şi n-am vrut să fiu nici musafir, nici pompier nici acrobat de circ. Mi-e jena de platitudinile alea. Faza e că mi-am dorit cândva să fiu diplomat.
***Ce ai face, daca ai sti absolut sigur, dincolo de orice dubiu, ca este imposibil sa esuezi?
De toate!
***Ce ai vrea sa le spuna copiii tai nepotilor tai despre tine?
Ei asta e prea de tot!
***Daca ai putea acum sa te proiectezi în viitor, în ultima zi a vietii tale si sa îti iei un interviu, care sunt alea 3 întrebari pe care ti le-ai adresa?

-Cum ai putut?

-De ce nu ai continuat?

-De ce ai mers mai departe?

Haida, că am fost cât am putut de clară, nu?

____________

OK, taman când am crezut că am scăpat de lepşe, depăşind o anumită vârstă...Ţin minte că i-am mai promis cuiva că răspund, după care la joacă şi la lecturi pe hârtie, nu pot trăi aici mereu!

sunt o fitoasa, ce credeati?

 Tomata se intoarce cu gandul spre continentul de unde a plecat spre voi si ma someaza sa spun care mi-s fitele, sa stiti, sa ma infierati.

Nu prea mai am. Am avut si fie au coincis cu perioada in care nu mi-a fost bine sufleteste fie au fost cauza a tuturor nenorocirilor abatute asupra mea, asa ca le-am eliminat cu maturitate, intelepciune si calm. Ha! Telefonul trebuie sa fie insa Nokia. Nu ca o fi cea mai cea marca, ci pentru ca mi-ar fi greu la circumvolutiuni sa invat un alt meniu. Masina, tot asa, daca nu e cum e Goldie sau cum era Kitty, nu e pentru mine. Dar nu e scumpa, deci fita nu-i.

Cremele? Pe vremuri erau Clinique. Acum sunt de la Plafar. Caut plafar mexican, apropo, sau ma apuc sa imi fac singurica. Haida, ca la cosmetice sunt fitoasa. Dar dupa experimentare, nu ca as avea nasul prea sus pentru L'Oreal. (aici am corectat ca scrisesem incalcit, ca de obicei)

Hainele, zau daca imi pasa, sa se potriveasca trupului, as spune. Nu m-as imbraca din Obor, insa, nici din Piata Michoacan, ca am aflat repede de nu de nu trebuie sa te imbraci aici, deci am nasul pe sus, clar.

Alte anti-fite: nu intru in francize si alte monumente ale globalismului, garantie a calitatii doar pentru americani, desigur. Caut cu frenezie sa sprijin industria locala. Nu Danone ci Alpura, daca sunt in Mexic, sau Napoca, daca sunt la mama mea acasa.

La filme sunt fitoasa, iar. Mie imi trebuie europene sau din Asia. Americane? Sa ne gandim de doua ori. Desi sambata seara am murit de ras la productia fratilor Coen. In Romania a venit Burn after reading?

Si la muzica as putea fi acuzata. Ce, ascult poporana? Nu, deci fite.

Apropo: zilele astea imi place Zoe- Reptilectric.

Haida, ca ma doare gatul de la tinut nasul pe sus. Care ce fite ai si de ce?

incasat leapsa

textierul m-a plesnit peste ceafă cu leapşa care sună aşa.


"Leapşa pe cărţi
1. Ia cartea care este cea mai aproape de tine.
2. Deschide-o la pagina 123.
3. Gaseste a 5-a propozitie/fraza.
4. Posteaza pe blog textul urmatoarelor 4 propozitii/fraze cu aceste instructiuni.
5. Nu îndrazni sa scotocesti prin rafturi dupa cartea aceea foarte deosebita sau “intelectuala”.
6. Da leapsa mai departe la alti 6 prieteni."
Purced:
Bunăvoinţa arătată de onorabil îl luase pe Antonio prin surprindere. De ani de zile îl urma ca o umbră. Era umbra lui. Şi niciodată Fioravanti nu se arătase recunoscător pentru ataşamentul lui.
În stânga mea aflându-se O zi perfectă a Melaniei G. Manzzucco.

si de-o fi sa...

Gramo ştia de Blue Monday, se pare, şi m-a plesnit cu o leapşă. Să se ştie, să se cunoască, să se ia, poate, măsuri.

Deci: când o fi să..., Wagner să fie!

Gramo nu e deplasat cu leapşa asta, întrucât quitecontraryMery m-a întrebat, mai demult, ce o să scrie pe piatra mea de mormant. I-am răspuns aici.

Un final mai vesel, dacă doriţi, iaca, mai jos!

eu, dalai lama si mahatma gandhi

mi-a zis Danonino să fac testul ăsta (eu l-am mai făcut cândva) şi rezultă ce rezultă.
Eu, Dalai Lama şi Mahatma Gandhi. Şi mii alţii. Poate dacă nu făceam testul acum, când citesc Matthieu Ricard, treceam în cadranul oblic, unde mă ştiam înainte.
later edit: ca să nu spun că nu ştiu ce căutam înainte în cadranul albastru:)

leapsa cu filmul

Acum o lună şi jumătate (deci sunt promptă, ce mai!) Maria imi dădea o ultra leapşa cu "ce-ar fi viaţa mea de ar fi un film".

Mă tem că n-am văzut telenovelă mai abitir ca viaţa mea şi care să se transforme apoi în ceva lin şi frumos.

Viaţa mea de acum e Le grand bleu. 

Pentru că e seren, frumos, uneori plat dar, cum spuneam, frumos.

Şi pentru că de multe ori îmi vine şi mie să dispar în Marele albastru.

Priviţi şi ascultaţi aici!

(urmează leapşa pe jucate, de la Gramo)

da' de ce???

Zice Hartistu' că să imortalizez desktopu' să videţi şi voi. Zău dacă pricep care e şpilul. pui poza pe desktop dar de ce să te uiţi la ea? La calculator lucrezi, nu te holbezi. Mă rog. N-am copii, câini sau iubiţi de dulcegărit pe ecran, aşa că poate vedeţi şi voi negrul din faţa ochilor mei, înaine să bag shut down cu tot elanul, la culcare.

leapsa cu pagina 111

nu e cremşnit ca la Capşa

nici cutumă cum e leapşa!

Cândva demult, la începutul lunii, Hellene ne ruga să purcedem la leapşa cu pagina 111

Doamne, de când o ştiam şi cum se depărta de cercurile apropiate mie!

În ce constă leapşa asta, pentru cine n-a reuşit să afle până acum: in a deschide cea mai apropiata carte, la pagina 111 si a scrie primul paragraf.

 

Cum biroul e lângă raftul cu dicţionare nu cred că vreţi să ştiţi ce şi cum. Aşa că deschid prima carte de-mi place de când am aflat de dorinţa Hellenei pe care am avertizat-o că o să-i răspund când oi credea eu de cuviinţă dar nu prea târziu.

110-111:

[Câinele Julius lasă să-i scape un fir de salivă de cunoscător, pofta a aburit ochelarii ] Piciului, casa întreagă e o nalbă de grădină fierbând în propriul zahăr.

Daniel Pennac- Micuţa vânzătoare de proză, ed. Polirom.

Poftim!

Dacă nu v-au ajuns crizele de râs din Domnilor copii al aceluiaşi Penac, puteţi să continuaţi cu aceasta. E atât de drăgălaşă!

sinistroLeapşa

Mă întreabă Meri ce-o să scrie pe piatra mea de mormânt. N-o să scrie nimic. Dar nu pentru că nu mă vor iubi copii şi cine m-o mai jeli.

Să vă spun: peste ani buni de acum înainte, sufletul meu o să considere că trebuie să se care într-un alt trup. Când o să spuna adio şi n-am cuvinte, mă vor înmormânta în ceruri. Mă vor înveli într-un giulgiu alb şi mă vor ţine în căsuţa aia mica de pe Acoperişul Lumii şapte zile. Lama o să-mi incanteze la căpătâi sutre, să obţină iertarea pentru păcatele pe care le voi fi comis de-a lungul vieţii. La uşă o să atârne o un borcan roşu cu tsampa amestecat cu sânge şi ornat cu khada albă. Prietenii or să mă plângă, şi după şase zile or să aducă vase cu vin. În ziua plecării, un maestru de ceremonii, prietenii şi lama mă vor duce în acel loc. Pentru unii ar putea fi o privelişte urâtă. Pentru mine nu. Maestrul va deschide giulgiul şi va chema vulturii să mă devoreze. O înmormântare cum o să am eu e cu atât mai bună cu cât nu va rămâne după ea decât craniul. Va însemna că cel care a plecat e o persoană pură. Pentru că vulturii vor duce spiritul spre Rai. Dacă nu, mă duc în iad. Dacă rămân, totuşi, bună, sufletul renaşte în ceva mai pur. Pentru Nirvana nu garantez.

leapsa pe poftite

m-a taguit domnul de la Palat. să zic ce poftesc eu mai mult şi mai mult şi nu găsesc şi îmi vine să rog pe oricine o fi să-mi aducă şi mie dacă găseşte el/ea pe alte tărâmuri...

De când cu globalizarea şi cu internetul, rare-mi mai sunt, orişicât, astfel de năzuinţi..

tricou cu piu-piu? (trebuie să-l pozez, că mama îl mai păstrează...se aducea din Israel, avea piupiu, adica un dispozitiv pe chept pe care dacă apăsai scurt făcea piu, ca jucăriile de cauciuc...Primise prietena mea Mona şi, când a mers o prietena a mamei în Israel, în 1980 să fi fost, tata a făcut bine şi s-a dus la Reghin, a cumpărat adidaşi făcuţi acolo pentru export şi tanti Lica i-a vândut în Israel de ne-a luat şi mie şi lui fratello tricourile mai sus pomenite.)

o ciocolată anume? (da! de la Cacao Sampaka, e una doar din cacao si unt de cacao . atât. 100%.da-mi iau eu peste o lună, de la Barca)

n-am ce să-mi doresc cu ardoare!

Nu-mi rămân decât bunăciunile alea de Shortbread. Biscuiţi scoţieni penibil de simpli. La noi s-au găsit rar. Ţara lor e departe. Deşi nu pot mânca mulţi.

leapSHA SHA!

Întotdeauna am fost de părere că omul trebuie lovit cât e la pământ.

Dacă tot mi-am văzut sângele gâlgâind în eprubete (2) de dimineaţă, e timpul să scoateţi tot de la mine! 

Leapşa, aşadar, de la Marie cea fără de gânduri rele!

1) Vorba preferată:pace! (nu râdeţi de mine, dar nu vi se pare că toată succesiunea asta de litere chiar exprimă pacea?)

2) Vorba nesuferită: căpăstru (cel mai urât cuvânt posibil, am mai scris)

3) Drogul favorit: ciucalata

4) Zgomotul, sunetul preferat: ăla care se percepe dimineaţa pe la cinci, când se crapă de ziuă. Mai un cucurigu, mai nişte greieri, mai doua trei păsărele ciripind. A se asculta la ţară, totuşi.

5) Zgomotul, sunetul nesuferit: scârţâitul făcut de mijloacele de transport în comun, la frâne.

6) Injurătura sau blasfemia recurentă: nu prea spun de astea, am martori. iar cine a auzit (o singură persoana, ştie că merita din plin toate asocierile mele de cuvinte, pe loc inventate, cu faţa roşie de furie, hi hi hi)

7) Pe cine punem pe viitoarea bancnotă? Nu pe cine, ci ce anume. Propun pantofi glamoroşi, lac roşu, stiletto, ceva şocant. Ca să ştie lumea pe ce poate da banii.

8) Meseria pe care n-aţi fi vrut să o faceţi- conţopist de orice fel.

9) Planta, arborele sau dihania în care v-aţi reîncarna-delfin

10) Presupunând că Dumnezeu există, ce v-ar spune după moarte? 

1. Dumnezeu există. 2. Mi-ar spune: multă bătaie de cap mi-ai mai dat, fetiţo!

nu ( mai) iubesc...

...declarativ.

Ma intreaba Dan cand si cum spun te iubesc.

Desi lucrez cu vorbe si, fara de cuvinte, minte, degete si glas, viata mea ar fi un mare van, nu prea mai spun eu asa, direct si textual, te iubesc.  

Inima nu vorbeste, bate. Creierul nu cuvanta, gandeste. Sufletul nu isi striga bucuria/ suferinta, doare.

Je vous aime mi se pare mai distant decat orice pe lume aasta.

Ia liubliu tebea, e drept, imi face sufletul sa vibreze.

Cat despre buna ziua, te rog si multumesc, oricand e cazul, o fac. Asa am invatat, asa o sa fac mereu, chiar daca nu mi se raspunde. Ba mai mult, atunci o spun mai cu foc! 

De ascultat Love letters aici versiunea Dianei Krall. Allison Moyette are una mai plina de miere , pe de alta parte.

ca trebuia sa si radem, candva:

dedicatie: Cornel Constantiuniu- Nu iti spun te iubesc

Mitziprimpozaurul disperat din stanga urla din toti rarunchii: nu intelegi ca te iubesc?

care dai cu leapsha'n mine?

Maria imi da cu pietricica'n geam ca sa enumar unde anume am eu cusururi, neajunsuri si rele apucaturi...adica vitzii...

Trecand peste faptul ca sunt perfecta-perfectissima, buna de urcat pe piedestal aurit lustruit de un copil inocent in fiecare dimineata, statuia princiara de alabastru da, are niste crapaturi.

1. e cu nasul pe sus ( si cine sa-i ajunga la el? in fapt e timida rau si mai bine muta privirea- inainte o lasa in jos, deci se trada- si tace mult, daca o copleseste situatia.)

2. are intotdeauna dreptate ( dupa care, mai nou, a invatat ca nu e asa si chiar cu mandrie accepta contrariul, spre uimirea celorlalti care o sfatuiesc sa nu mai dezvaluie nenorocirea)

3.e de o lene de nedescris (fapt pentru care nu o descriu)

4.n-ajunge de multe ori la timp nicaieri (cu atat mai putin de cand are caleasca)

5. nu da semne de viata cu zilele, uneori (de o cauta lumea cu politia, aproape)

Leapsa se opreste aici, caci zau daca stiu pe cineva cu vicii, pe aici, asa, printre oamenii mei;)

de ce-mi dai leapsha, ma, nu stii sa injuri?

de ce s-a gandit ca nu putem sfarsi saptamana nelepshuitzi (de pronuntat repede tot cuvantul, cand ati reusit) si zice ca sa scriu eu aici 5 lucruri pe care le-am tinut in secret, pana acum. 

 Pai ce e ala secret, de ce si de la cine a pornit, de altfel, povestea? 

Luam DEX ( 1.: nu am DEX varianta pe hartie aici, la Bucuresti) si buchisim (2: stiu sa citesc de la 3 ani, la 4 scriam, la 5 ani se inghesuiau copiii de la gradinita sa stea langa mine la cinema Pitic, sa le citesc subtitrarile, iar in clasa a patra citeam Hortensia Papadat- Bengescu?!)

 Revin la DEX (3: mama, a mea era floarea aia pusa la presat in DEX) deschid la cuvantul SECRET si imi aduc aminte de Caietele de amintiri, unde unii mai indoiau pagina si scriau mesaje absconse gasesc asta  

SECRÉT, -Ă, secreţi, -te, adj., s.n. Ceea ce nu se ştie, nu se cunoaşte (de nimeni), ceea ce este tăinuit, nu trebuie spus nimănui; taină.

Pai ce secrete sa am?

(4: nu reusesc sa ma trezesc cu ceasul. Suna, saracul de el, si 40 de minute.

5: Azi am uitat realmente de o intalnire, dupa ca ce ieri abia am aflat ca azi e vineri si nici aia nu era secret!

Fiindca e vineri, zi de post cand ar trebui sa fim mai buni si mai curati, ii dau sansa Zazei sa scape de 5 secrete care ii incarca sufletul.

ucide leapsha!

M-a pleznit cu leapsha in vizor Oby, piticul necrutator. 

1. Luati cartea cea mai la indemana, deschideti la pagina 18 si scrieti aici al 4-lea rand.

Omul-de-Zapada va scrie adresele pe plicuri, anul acesta. Este gradinarul lui Mos Craciun

(JRR Tokien- Scrisori de la Mos Craciun)
2. Fara sa verificati, cat e ora?

3?
3. Verificati

2.59 PM
4. Cum sunteti imbracat?

Pijama oranj fluorescent, papuci de casa in forma de cizme UGG, cu Snoopy
5. Inainte de a raspunde la acest chestionar, la ce va uitati?

la ferestrele de messenger
6. Ce zgomot auziti in afara celui al calculatorului?

Autobuz oprind in statie- tishnetul ala de frana sau ce o fi
7. Cand ati iesit ultima data si ce ati facut cu ocazia respectiva?

Alaltaieri. Incerc sa bat un record
8. Ati visat ieri noapte?Nu visez
9. Cand ati ras ultima oara?

Rad mai tot timpul, intrebarea pica bine.
10. Ce aveti pe peretii incaperii unde sunteti?

Numa' goblen n-am
11. Daca ati deveni multimilionar peste noapte, care ar fi primul lucru pe care l-ati cumpara?

Sanatatea nu se cumpara
12. Care este ultimul film pe care l-ati vazut?

Episod din Huff, aseara, dupa You've got mail si fetele Gilmore
13. Ati vazut ceva neobisnuit astazi?

Da, ca n-am dus gunoiul. Stai, asta nu e neobisnuit
14. Ce parere aveti despre acest chestionar?

Ma lasa nervii
15. Spuneti-ne ceva ce nu stim inca
Nu ma mai duc la Viena
16. Care ar fi prenumele copilului dvs. daca ar fi vorba de o fetita?

Beatrix sau Ilinca
17. Care ar fi prenumele copilului dvs. daca ar fi vorba de un baiat?

Matei, Toma sau Razvan
18. V-ati gandit deja sa locuiti in strainatate?

Ei bine, da!
19. Ce ati dori ca D-zeu sa va spuna cand intrati pe Portile Raiului?

Treci inapoi pe Pamant! ( later edit: asta mi-a si zis, la 24 decembrie!)
20. Daca ati putea schimba ceva in lume in afara de politica, ce ati schimba?

Lumea
21. Va place sa dansati?

Ba bine ca nu! Rumba!
22. George Bush?

Da, ce-i cu el?
23. Care a fost ultima chestie pe care ati vazut-o la televizor?

Muzica populara pe Etno, gresisem butonul si am ramas sa vad ce scria pe crawl
24. Care sunt cele 4 persoane care ar trebui sa preia acest chestionar?

Mos Craciun, Spiridusul lui si cei doi reni

leapsha pe mancate

Bunicuta , ci-i acela codonac? Si bunicuta , stergandu-si o lacrima ivita in coltul genei , va incepe asa cum incepeau povestile noastre :

A fost odata...... intr-o casa calda, o incapere numita bucatarie,cu un raft imens  ca de biblioteca publica plin de carti de bucate, taieturi din reviste si caiete umplute, pagina cu pagina, de retete cum numai in povesti mai afli, cu un dulap intreg plin de ustensile, oale, cratiti, tavi si forme de prajituri, cat sa stii ca iepurasii si pisicutele din turta dulce nu au fost facuti in casa lui Mos Craciun, ci de mainile mamei, o incapere in care Monica si fratele ei au petrecut mult timp lingand oale golite de crema, cersind margini de prajitura sau exclamand cu bucurie : "asta e defect/ cam ars" la cate un biscuit ce nu atingea perfectiunea cand era scos din cuptor. Urma sa fie al lor pe loc, asa fierbinte.
O incapere din care pulpele de pui nu ieseau cu os ci cu un cabanos fin pe mijloc, unde sarmalele erau mari, deoarece in interior se aflau 3 mai mici, unde gogosarii murati se rusinau daca erau prinsi goi, asa ca aveau prune sau conopida in mijloc, unde morcovii din muraturi erau in forma de fluturi, ca sa nu uitam ce mancam. Unde Zserbo, Kugelhoff si Puskin nu erau niste indivizi veniti la masa ci exact ceea ce mancam noi, unde s-a nascut faimosul Ou al lui Columb, fiert din zeci de alte oua, intr-o basica de porc cu mare atentie, ca sa ramana galbenusul la mijloc (acesta fusese fiert inainte si pus apoi in marea de albusuri)
Unde un banal mic dejun arata asa si de unde vin toate cele 5 feluri de mancare la gandul carora hipersalivez si acum, cand scriu.

1. rasol de gaina cu sos de visine si piure de cartofi pentru ca venea intotdeauna dupa supa grasa si galbena de gaina ( ce frumos era sa unesti boabele de grasime pana se faceau o insula mare!), cu taietei facuti in casa. Sosul de visine era, insa, marea bucurie. E simplu: unt topit cu faina, lapte si, cand se incheaga Bechamelul, se stinge cu compot de visine. Sosul se pune langa cartofii piure, bine frecat cu lapte si mult unt.
2. rulada cu piure de castane si visine Tin minte si acum cand a fost descoperita: intr-o revista din URSS (vad clar tiparitura)
Pentru ca slabiciunea mea, piureul de castane, se gasea rar pe piata in acei ani 85, mama mea s-a gandit sa inmulteasca ideea de castane cu frisca, il punea intr-o foaie de rulada, presara si visine (cred ca cele din visinata dadeau un gust mai bun) rula totul si acoperea totul cu glazura de ciucalata.Apoi mari decoruri: cum in poza asta inca nu aparusera, dar nu stiu de ce nu am surprins si finalul, de Pastele trecut.

3. Tort Puskin- nu atat pentru pentru gustul atata si atata de fiiiiiiiin, pentru cat de pufos si usor era ci pentru ca dureaza 24 de ore sa il faci. O adevarata bavaroaza in straturi, din mai mici in mai mari. S-a intamplat un Tort Puskin la familia mea de un revelion, pe un ger imens, numai bun sa raceasca toata compozitia, ore intregi, pe balcon. Vad si acum vizitele CTC ale mamei, vizitele secrete ale fratelui meu care se intorcea de afara cu degetul manjit de crema. Se face din cel putin un litru de frisca lichida, multe oua, vanilie, si fructe si piscoturi de sampanie, doar e pentru mari evenimente, nu? Il umileste din start pe mult mai pricajit in ochii mei tortul Diplomat, si de aceea, poate, se mananca atat de rar. Ca sa muncesti si sa simti sarbatoarea cu fiecare papila gustativa.
4. Krémes:pentru ca nu e doar o simpla prajitura, ci o adevarata categorie, cum aveam sa constat in Ungaria Asadar nu e acela simplu, de cofetarie de cartier, care, de cele mai multe ori e un milles feuilles deghizat in ceva cubic cu aspect de coliva, ci cel putin ala facut de mama, cremsnitul luxemburghez, care, intre cele doi foi de placinta are nu doar un simplu strat de crema de vanilie, ci si unul de frisca bine batuta cu gelatina. Foaia de deasupra ar fi jenanta daca ar fi pudrata cu zahar asa ca e desenata ( tip teste Rorschasch) cu ciocolata topita. In imagine un kremschnitt frantuzesc, cu mult caramel in crema si pe glazura. Stiam eu de ce luam cofetariile din Szeged la rand, ca sa vad care ce kremschnitt are in plus. Mici kremschnittul de la Capsa nu e de lepadat, pentru simplul motiv ca, asa cum nicaieri nu am mai gustat, cofetarii de acolo pun coaja de portocala in crema de vanilie.

5.gomboc(se pronunta gombotz): minunatele galuste cu prune ori caise, mere, banane. orice fruct prinzi in casa (cel cu mango, inventat de mine, e cel mai cel:)
Mare traditie la noi si mai la vest, in Ungaria: mananci cat mai multe galuste posibil!  Se fac adevarate concursuri iar castigatorii, imaginati-va, dau si cate 30 pe gat! Pentru marile gospodine: aluatul de knuddel, cu cartofi fierti zdrobiti, oua si faina, pentru cele moderne si grabite: aluatul de ecler, din ulei si apa, cantitati egale, fierte, aceeasi cantitate de faina aruncata in oala luata de pe foc si amestecata vartos. Peste care, la racire se toarna si ouale. Galustele formate se fierb pana se ridica la suprafata si apoi se tavalesc in pesmet fin incins in tigaie. Se presara si zahar (entru cine nu stie ca daca il amesteci cu pesmetul inainte sa il infierbanti, primeste un gust usor de caramel.)

Povestea ar mai putea continua mult si bine, cam cat un blog de sine statator, si e dedicata bunicii mele ( 82 de ani imediat, care, de Craciunul trecut, m-a torturat si m-a rugat sa ii scriu de mana o reteta dintr-o revista.. Un tort de ciocolata( din 12 oua!) pe care ma intrebam, atunci, cand voia sa il mai si faca, in contextul in care nu stiu daca a apucat sa prepare tot ce are si ea scris, in caietele de la ea de acasa si mamei mele, careia fratele  si tatal meu nu stiu sa ii multumeasca asa cum ar visa ea, dupa ce mananca, in fiecare zi, bunatatile care se intampla acolo.

Lectura obligatorie: Pastorel Teodoreanu si, mai ales, povestea cozonacilor, pentru ca anii trec cu mari tropote si riscam sa uitam, cu timpul, ce e acela un cozonac. Unul adevarat, facut din 50 de oua la un kilogram de faina, ca la mama acasa, experimental, si ca in scrierile lui Pastorel

LATER EDIT: intrucat, nu stiu cum se face, dar am banuit-o mereu pe optzecea ca de la ea a pornit leapsha asta si tocmai ea a ramas netagguita( iti spun eu, toti traiam cu impresia aceasta) o rog frumos de tot sa ma ierte si sa purceada la enumerat mancaruri alese din ganduri la fel de alese ( nu de alta, dar mi-e mila cand o stiu acolo, in tara lui Wurst, Sauerkraut si alte alea)