Vecinul de vizavi a avut de a face, indirect, desigur (altfel nu v-aș scrie pe tema aceasta!), cu un curier de tipul struț.
Nu pentru că ar fi
bătut recorduri la alergare, ca să-i aducă pachetul de mari dimensiuni, ci pentru că l-a ascuns atât de bine!
Puțin dacă era mai mic, încăpea în cutia poștală!
Asta e una dintre marile mele bucurii de aici: majoritatea pachetelor ajung în cutia poștală și nu trebuie să rămân lipită de ușa la intraredupă ce fac o comandă pe internet.
Mi s-a întâmplat și mie să găsesc ditamai cutia sub ditamai preșul (al nostru, făcut pe comandă, e lung cât cele două uși, acoperea bine coletul), dar n-am avut prezența de spirit să fac repede o poză, ca să râdem cu toții de complexele aspecte ale cotidianului parizian.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Mulțumesc pentru comentariu. Cu siguranță nu e violent și nici măcar un nenorocit de spam. Vă răspund imediat ce pot!