alături de colegii mei coriști, într-o vacanță de lucru, în Normandia. Bine, motivul real era un concert care va avea loc la începutul lunii iunie.
Programul a fost simplu: mese, plimbări pe plajă, repetiții, mese, plimbări pe plaja, repetiții, mese, plimbări pe plajă, calvados, somn.
Am fost la Houlgate, în Normandia, nu departe de Deauville, la Canalul Mânecii.
Cum am pășit pe străduțele lui, și mai ales când am ajuns pe plajă, am terminat de tușit, nasul mi s-a desfundat și am luat hotărârea să rămân acolo. N-am rămas, dar m-am trezit la 7 în fiecare zi doar ca să mă pot plimba o oră pe plajă, înainte de repetiții. Balsam pentru sistemul respirator, nu alta!
Un orășel care s-a dezvoltat în ultimii 150 de ani, unde pe fiecare parcelă bine măsurată de gospodarii de atunci ai așezării s-au ridicat case care mai de care mai ciudate.
Stilul în care au fost construite, neo- normand, e de-o drăgălășenie de neînchipuit: păsărele, pisici, cai, căței, berze, bufnițe, dragoni, călăreți și ce le-o mai fi plăcut celor care le-au creat sau comandat, toate împodobesc acoperișurile caselor cu numiri care de care mai interesante.
Eu am rămas cu gândul la Vila Himerelor.
Cum am pășit pe străduțele lui, și mai ales când am ajuns pe plajă, am terminat de tușit, nasul mi s-a desfundat și am luat hotărârea să rămân acolo. N-am rămas, dar m-am trezit la 7 în fiecare zi doar ca să mă pot plimba o oră pe plajă, înainte de repetiții. Balsam pentru sistemul respirator, nu alta!
 |
| Presbiteriul din Houlgate |
 |
| Cazinoul și cinematograful |
 |
| Le Grand Hotel, seara la 9 |
Eu am rămas cu gândul la Vila Himerelor.
Plaja e imensă, iar mareea este considerabilă în această perioadă a anului.
Scoici o mulțime și, din cauza dificultății de a alege, am adus acasă doar una.
Nu e cea din imaginea de mai sus, dar mă distrează mult denumirea cuțitului de mare.
Dar aș putea, de-a lungul timpului să-mi fac un colier chiar mare: Normandia nu e departe (e considerata un arondisment al Parisului) așa că ne vom mai întoarce, căci ne cheamă marea, nisipul, soarele, istoria, arhitectura și, desigur, bucătăria normandă.
Dincolo de varietăți pescuite în zorii zilei și brânzeturi, pot spune că la Houlgate am mâncat cel mai bun croissant din viața mea. Untul, untul! De aceea trebuie omul să umble 15 km pe zi, în Franța! Sau să înoate în apa extrem de rece a Canalului Mânecii!
La Houlgate se ajunge cu mașina, cu trenul sau cu cu autocarele Ouibus (ale căilor ferate franceze) până la Caen și de acolo cu Bus Vert (total 16 euro dus).
Scoici o mulțime și, din cauza dificultății de a alege, am adus acasă doar una.
 |
| Cuțit de mare (Couteau de mer) |
Nu e cea din imaginea de mai sus, dar mă distrează mult denumirea cuțitului de mare.
Dar aș putea, de-a lungul timpului să-mi fac un colier chiar mare: Normandia nu e departe (e considerata un arondisment al Parisului) așa că ne vom mai întoarce, căci ne cheamă marea, nisipul, soarele, istoria, arhitectura și, desigur, bucătăria normandă.
Să ne mai mirăm câți impresioniști au venit la malul acestei mări ca să o picteze? Sau că Debussy a compus La Mer aici?
 |
| Gara din Houlgate. Și centru de expoziții, dacă trebuie. |
Ti-am urmarit itinerariul pe FB & Instagram, dar acu' mi s-a revelat programul realmente inuman pe care l-ai avut :))
RăspundețiȘtergereCasele mi-au placut si mie, dar plaja aia si scoicile alea frumoase, m-au dat pe spate.Ti-am zis ca iubesc marea? :)
A fost crâncen, da:)
ȘtergereNu v-am povestit despre ploaie, frig sau vânt, pentru că m-am pregătit și eram bine îmbrăcată și cu umbrelă. Nu lăsăm noi vremea să ne strice vacanța!
Ne-ai zis că iubești marea și știu că acușica te întorci iar la dumneaei!
Honfleur si Etretat sunt tare frumoase in Normandia. Si iei o dulceata de lapte cum doar acolo se face. Un fel de dulce de leche mai rafinat.
RăspundețiȘtergereDa, o să tot merg! Ioan T. Morar are multe poze de la etretat. De lapte și brânzeturi trebuie să mă feresc deocamdată (ce aiurea, taman în Franța să am probleme cu așa ceva!)
ȘtergereSi eu ma simt magnific de bine la mare, asa sarata si rece si gri cum e canalul manecii ( sau cum facem noi mishto: The Chanel & La Manche) . Are un singur defect: imi face pofta de mancare si cand ma intind pe nisip (daca e soare si se incalzeste) adorm de la zgomotul valurilor :))) . La mine calmeaza toate caile respiratorii ( medicamentele nu mai functioneaza) - si zau ca m-am gandit de cateva ori sa ma mut acolo, dar la ce vanturi friguroase sunt ... :D mai bine ma mut pe plaja in Tenerife.
RăspundețiȘtergereNoi am fost la Nord Pas du Calais : Blanc Nez sau Cap Gris :), sa ne uitam cu jind la marele albion :) . Impresionant! Recomand!