 |
| Pâine cu untură cu gust propriu, de acum:) |
Dacă tot am început ziua de azi cu mâncare: îmi spunea mama că trebuie să-l învețe mai bine gusturile pe nepoțelul meu care, la mulți ani!, are deja cinci ani.
Mi-am amintit cum legați la ochi, la cămin (grădiniță, adică), gustam tot felul de lucruri și trebuia să recunoaștem ce avem în gură. Nu era lipici Pelican, era o bucată de măr și nu ghicisem. Ce rușine! Era vina mărului, credeți-mă!
Amarul, mă lămurește mama.
Păi cafea, bere, grapfruit!, îi spun.
Nu-i place ce aude.
Dă-i absint, atunci!
Nu i-a dat.
Patru gusturi mari și late despre care s-a vorbit mult, al cincilea, umami, despre care am auzit abia de câțiva ani (și tot n-am priceput cum se exprimă altfel decât cu exces de glutamat) și pac! al șaselea gust, notați cu toții:
oleogustul.
Căci grăsimile au o aromă a lor, nu doar consistență. Aromă care nu e nici dulce, nici acră, nici amară, nici sărată.
O zic niște cercetători deloc britanici, de la Universitatea Purdue din Statele Unite ale Americii, într-un studiu publicat de revista Chemical Senses. Degustători fini i-au ajutat să izoleze gustul cel nou.
La ce ne ajută descoperirea oleogustului? Să învățăm să-l indentificăm și să-l evităm, dacă e în exces și mai ales dacă suntem dușmanii cântarului.
PS: am văzut ieri la Eataly niște ulei de nucă. E atât de bun! Nu era la sticluță mică, așa că nu l-am luat. Râncezește repede. Am avut ocazia să gust și ulei de alune de pădure, o altă minune cu oleogust :)
PS: am văzut ieri la Eataly niște ulei de nucă. E atât de bun! Nu era la sticluță mică, așa că nu l-am luat. Râncezește repede. Am avut ocazia să gust și ulei de alune de pădure, o altă minune cu oleogust :)
prima felie de piine cu untura si jumari am servit-o iarna. Bunicul mai lua din cand in cand, pt ca avea de hranit animale (1-5 vaci, 20-50 oi, 30-50 gaini, 1-2 porci si astea la -10 sau chiar -20 gr si crivatul din nord-estul tarii). Mai facea si o cana de vin fiert, cu multe condimente si miere, si ne dadea si noua in cate o canutza de cafea, sa nu spunem lui mamaia. Zau, ca parca nu ar fi simtit mirosul cand intra in bucatarie, ca doar cana de tabla cu vin fierbea pe plita din bucatarie :). Dar dormeam bine dupa soba, desi mamaia se supara pe tataia pt vinul ala.
RăspundețiȘtergereAlte grasimi faine: piinea fierbinte cu unt, piinea inmuiata in ulei de masline/ulei de floarea soarelui presate artizanal. Cica si uleiul de migdale ar fi al naibii de bun, dar eu l-am folosit numai si numai in cosmetica.
Am fo in Polonia la un summer party. Langa standul de bere aveau un oloi de ceramica cu jumari in untura (tocate insa marunt marunt, deci tartinabile) si alaturi oloi de ceramica plin de castraveti la saramura. Am mancat la castraveti de mi s-a facut sete :))))
aaa, eu adaug la listă: pâine cu untură și cu boia dulce deasupra. sau cu vegeta. Jumările nu mi-au plăcut niciodată, pogăcile cu jumări da. Plus că la grădiniță aveam un coleg, Flaviu, care era tot ars pe corp pentru că după tăierea porcului se nimerise aproape pe lângă oala unde se făceau jumările (s-a răsturnat și l-a atins ceva și pe el. Nu mult, doar era viu. Dar de la povestea asta, de câte ori văd jumări mi-e frică de arsuri.)
ȘtergereAltfel, în Mexic, cine știe de ce m-am oprit aici?, o linguriță de ulei de cocos dimineața. Oleogust parfumat!
daaa...grasimile au rolul lor. Excesul e problema la om :)
Ștergere