La Gura Raului

Basme, otravuri

cald-padurete,

rosii amurguri,

patimi, frumusete,

din amintire

beau cu nesatiu.

Bocca del Rio,

rana in spatiu.

E cald, un alt fel de cald, acolo, vara. Miroase a case curate, a flori de camp si a vaci venind de la pascut. Miroase a alt veac si a verde combinat cu albastru.

Si m-a apucat un dor de mers la bunici si stat in curte, sub vita-de-vie, asteptand masa de seara, dupa ce voi fi udat trandafirii cu stropitoarea aia mare din sopru, si voi fi stat la poarta cu Agi din vecini, sa-l pandim pe Guenther ori pe Juergen, care erau asa de frumusei. Dupa ce ma voi fi dus la doamna Maurer dupa lapte, cu ulcica aceea albastra, oare o mai fi, bunica, la tine in bucatarie?

Sa scot eu apa din fantana, ca pot si singura, sa iau gaina aia gri si batrana s- o imbat si sa o invart bine pana ameteste, dupa care sa rad cu pofta de cum face cand o asez, in sfarsit, pe pamant. Sa ma duc in gradina si sa caut in maldarul ala de gunoi sa fi fost? rame  ca sa rasfat puii, sa iau batul si sa intru in cotetul porcului, sa-l scarpin pana se rostogoleste de placere, iar la masa sa avem cartofi copti cu slanina si cu moare.

Dupa care sa dorm dusa in camera racoroasa cu hartie albastra la geam, sa nu bata soarele si sa ma trezesc la cucurigu de cocos sau in vocea matusii Stela venite in vizita de cum s-o fi crapat de ziua, probabil.

Bunicii mei nu sunt din la Gura Raului, dar unchiul Mihai era de acolo si a dus-o si pe matusa Stela si s-au intors cu povesti cum rar am mai auzit despre un loc unde, candva, Blaga iubea pe cineva.

Astept sa vina vara si, in drum spre Sibiul capitala europeana, sa ma opresc la Gura Raului, sa vad Gura Raiului.

"E ceva cald si italic la Bocca del Rio, dar si ceva nespus de romanesc La Gura Raului, m-am intors la izvoare, dar gandul mi se intoarce peste cateva vai si dealuri, spre Gura Raului… Gura Raiului" Lucian Blaga

poza e de aici

Miros de imaginat: iarba infierbantata de soare, asa cum miroase la asfintit

Brebu stramosesc- stravechi pamant Megiesesc...sau invers

Cine sunt brebenii? Ce face brebeanul de rand, in timp ce un consatean intra aici pe blog?

Pe malul Doftanei cea iute curgatoare, ferita de de vanturile aspre ce-si fac de cap in sud de tara, mai sus, pe dealuri, langa Campina, Brebu Megiesesc isi duce pasnica existenta, in trepidantul mileniu 3 pe care il numaram cu totii. Despartit, pe vremuri, prin musuroaie mari, case si pietre, Brebu Megiesesc sta acum, dimpreuna cu Brebu Manastire, Podu-Cheii si Petriceaua in ceea ce romanii numesc comuna. Comuna Brebu mai exact. Inceputurile asezarii se pierd in negura colbuita a istoriei. Cetesc ca la 1500 primavara ( 1529 şi 1543 mai exact) negustorii din Brebu vând marfă în Braşov-si vrednici mai sunt! In 1529 in valoare de 240 asprii, iar in 1543 de 300 de asprii „Ion din Brebu împreună cu Vlad şi Radu din Băneşti au fost la Braşov unde au vândut peşte şi anume: Ion din Brebu, crop(crap) 1 şi ½ şi somn ½ pentru care a luat 15 asprii, Vlad din Băneşti corp 2 şi cete (somn) 1 pentru care a luat 16 asprii” are Brebu peste, precum se vede, de sute de ani!

Si un harnic Consiliu Loca: iata planul pentru 2004: Extindere reţele de distribuţie a apei în comuna Brebu, satele Brebu Mănăstirei şi Brebu Megieşesc.

Brebu Megiesesc PRAHOVA lat. 45.1833 long.25.7666

cetitori din toate colturile lumii!

...va iubesc!
Ca sunteti din Iasi, Alba Iulia, Timisoara, Japonia, State, Vietnam ( saracu' de el, cum o fi ajuns la mine?)
Si, mai ales, din Brebu Megiesesc unde n-am ajuns jamais dar despre care sunt extrem de foarte curioasa.

Urmeaza cate ceva despre Brebu.