Cu bicicleta prin Verona

Frumusețea nordului Italiei, apropierea de Imperiul sub care Verona a stat 50 de ani, deh, e că șicul stă în lucrurile simple.

Poate mă urnesc și vă povestesc ce și cum. Verona, Julieta, operă, biserici romanice, vin. Din astea.

jucarii in suferinta

Sofia si surioara ei, al carei nume nu-l cunosc, sunt vecinele mele de palier.

Inainte, le vedeam pe bicicleta, in fata casei.

Acum, le aud cantand si jucandu-se intre patru pereti.

Cred ca cel mai greu le e fara bicicleta.

Au incercat pe terasa, dar nu or fi gasit niciun chichirez, pentru ca si-au aruncat cat colo castile si jucariile.

Cand se termina povestea cu carantina, pot face o lista cu lucrurile care mi-au umplut timpul, de lunea trecuta incoace.

Io, Mongolia si Tina Turner

Numele mi l-au ales sub un pod. Mama era in taxi, drumul spre maternitate il stia, ca doar nu il batea pentru prima oara, iar soferul cu atat mai mult, pentru ca orasul nu-i mare deloc. 

Am apărut la opt dimineaţa, dar degeaba, adică dacă e adevărat că îţi place să te trezeşti devreme dacă te-ai născut dimineaţa, în cazul meu nu se aplică. 

Îmi amintesc şi acum minutele acelea petrecute, în dimineţile de iarnă, pe marginea căzii, cu mâinile sub apă caldă, visând. Apărea tata să ne cureţe ghetele şi mă trezea mişeleşte din reverie. 

Sub un pod, aşadar, şi-au zis că tare bine ar fi să mă cheme Monica. Nu avem pe nimeni în familie cu numele ăsta şi de fapt nu am insistat eu să aflu de ce anume Monica şi nu altcumva. 

De fapt altcumva se tot putea să fie dar gândul unui paradox a oprit-o pe mama imediat. Cum să mă cheme oficial Steliana şi să-mi spuie toţi Liana, iar eu să fiu dodoloaţă ca ţara-mumă? Nu m-a chemat aşa, ca o liană tot am fost, de am luat la Béres csepp cât nu vă vine să credeţi, numai că amănuntul cu coincidenţa şi cu legăturile extra+supra+pământeşti a transpărut cu peste 20 de ani în urmă. 

Stelian m-a urmărit, că în ziua sfântului m-am născut, iar copiii pe care-i ocroteşte el mi-au plăcut dintotdeauna, nu degeaba mi-a mulţumit cândva în scris Unicef, pentru o chestiune anume. 

***

Şi, pentru că viaţa e frumoasă, la dreapta se află cadoul meu. 

De la un om care, fără nicio legătură cu cele înşiruite mai sus, dar cu strânsă legătură cu fiinţa-mi ipohondră care astăzi mai să nu iasă din casă, pentru că aici e epidemie de gripă, zău dacă-mi explic de ce, mi-a spus să nu mă tem, că gripa noi, europenii, am adus-o aici, de am decimat băştinaşii. 

Pe  zîna, că aşa-i spune (bine, scrie zinnie, pe ea, e marca turbo, orgullosamente mexicana, ca sa stiti), o să o pot folosi abia de luni, când ne-o încredinţează oamenii ăştia înceţi de aici. 

Şi ce să pun în coş, Scufiţă Roşie?
 

PS: mulţămesc pentru urările trimise din timp chiar, ce reconfortant!

PPS: mi-am văpsit părul mult diferit de ce aveam înainte şi nicio reacţie, până acum. Sau nu s-a schimbat nimic sau e oamenii răi şi nesimţitori?