maica-ta de-i vie, spune-i ca sa vie pana-n deal la vie

aflu ca ma cauta lumea pe google, nu am dat semne prea multor persoane.

am parasit Romania fara mare tristete, pentru ca ma tineam darza, doar ca pe aeroportul din Cluj care, apropo domnu´Tise nu e semnalizat pentru crestinii care vin dinspre Tirgu-Mures cu masina, de am injurat tot felul de persoane, neamintindu-mi pe cine exact sa iau drept destinatar, era o fetita care isi lua ramas bun inca o data de la bunicii pe care ii lasa in Romania si plangea de-mi sarea mie camasa de jale. am respirat adanc si mi-am spus ca lumea intreaga e casa mea, skype si avioane se egzista si nu e un capat de lume sa o iau spre Italia. am vazut Florenta, ah si iar ah! Am vazut si Milano. 

 Acum sunt la Paris, ca poate nu ma dor picioarele destul. Sunt cetatean mondial, ma bucur de cunostinta si va mai tin la curent, ce pot face?

Numai bine „tuturorulea”!

o dimineata minunata!

Din nefericire, n-o să pricepeţi prea mult din ce voi elucubra în continuare, dar eu tot scriu, pentru că am nevoie de un reper, pentru când m-oi apuca să recitesc.

Vestea bună primită de dimineaţă m-a făcut să vorbesc tare şi să cânt pe stradă, la propriu, fără să-mi peste de muncitorii care săpau un şanţ, lângă spital: eu eram cu mama la telefon să-i comunic şi ei. 

Şi lălăiam Fericirea are chipul tăăăăău, oribil, cunosc, dar eu aşa văd lucrurile. 

Pe scurt: în lupta cu piticul stau tot mai bine. Acum, după un alt an de răzbel, nemernicul a dat cu scufia de pământ, de ciudă că i-am nimicit alte câteva detaşamente. E tot mai mic, în neputinţa lui. Nu a cedat de tot, dar ultima bătălie se profilează la fel de uşoară.  

Ce chestie, să primesc vestea asta chiar acum, când suntem în Zodia Racului!