aflu ca ma cauta lumea pe google, nu am dat semne prea multor persoane.
am parasit Romania fara mare tristete, pentru ca ma tineam darza, doar ca pe aeroportul din Cluj care, apropo domnu´Tise nu e semnalizat pentru crestinii care vin dinspre Tirgu-Mures cu masina, de am injurat tot felul de persoane, neamintindu-mi pe cine exact sa iau drept destinatar, era o fetita care isi lua ramas bun inca o data de la bunicii pe care ii lasa in Romania si plangea de-mi sarea mie camasa de jale. am respirat adanc si mi-am spus ca lumea intreaga e casa mea, skype si avioane se egzista si nu e un capat de lume sa o iau spre Italia. am vazut Florenta, ah si iar ah! Am vazut si Milano.
Acum sunt la Paris, ca poate nu ma dor picioarele destul. Sunt cetatean mondial, ma bucur de cunostinta si va mai tin la curent, ce pot face?
Numai bine „tuturorulea”!
chiar ma intrebam ce faci. asteptam povesti din Paris :)
RăspundețiȘtergereDoamne ce texte din sfinții părinți poți avea. Parcă-l aud pe proful meu de română la faza cu omonimul vie...
RăspundețiȘtergere