De câteva zile, la Paris, transportul public e gratuit. La fel și parcările. Șoferilor li s-a transmis să circule cu număr par într-o zi și cu număr impar a doua zi. Pe stradă vezi și numere pare, și impare, și prime, naturale și pozitive toate. 35 de euro e amenda, dacă te încumeți să te opui dispozițiilor autorităților.
La Roma, pentru infracțiuni similare, amenda e de trei ori mai mare. În centrul capitalei italiene nu intri când vrei tu și nu parchezi unde dorești. La Paris, în schimb, unde oamenii se țin cu nasul pe sus și se declară superiori celor de la sud, poți face ce dorești. Și apoi să declari că Nutella dăunează grav mediului înconjurător. Pentru că Segolena are tupeu.
La Roma, pentru infracțiuni similare, amenda e de trei ori mai mare. În centrul capitalei italiene nu intri când vrei tu și nu parchezi unde dorești. La Paris, în schimb, unde oamenii se țin cu nasul pe sus și se declară superiori celor de la sud, poți face ce dorești. Și apoi să declari că Nutella dăunează grav mediului înconjurător. Pentru că Segolena are tupeu.
După trei zile în care, la un nivel de poluare cum nu s-a mai văzut de zece ani, trăiască motorina cea ieftină, s-au impus tot felul de măsuri, situația s-a îmbunătățit doar cu 5%. Trageți voi concluziile.
În rest, autobuzele sunt pline cum rar au fost.
Ieri, în timp ce mergeam spre
casă am simțit o mare greutate pe cap: cetățeanul de pe scaunul din spatele meu, al cărui spătar era lipit de al meu, adormise. Capul încăciulit își făcuse culcuș pe părul meu proaspăt spălat.
E cald și gratis, la noi la Paris.
Ieri, în timp ce mergeam spre
casă am simțit o mare greutate pe cap: cetățeanul de pe scaunul din spatele meu, al cărui spătar era lipit de al meu, adormise. Capul încăciulit își făcuse culcuș pe părul meu proaspăt spălat.
E cald și gratis, la noi la Paris.
La metrou a fost mai simpatic: cum lumea nu mai are de ce să composteze niciun bilet, pe peron se intră ca-n brânză. Aș spune că acum e momentul unui atac, dacă nu mai văd niciun angajat al regiei pariziene de transport la lucru.
Plin de muzicanți prin vagoane, am ascultat un oboist căruia i-am dat banii pe care i-aș fi plătit pe bilet, interpretase partea a treia a concertului pentru oboi în Do Major al lui Mozart, cum să nu-i dau ceva?
Plin de muzicanți prin vagoane, am ascultat un oboist căruia i-am dat banii pe care i-aș fi plătit pe bilet, interpretase partea a treia a concertului pentru oboi în Do Major al lui Mozart, cum să nu-i dau ceva?
Și tot acolo, cum v-am povestit pe pagina mea Facebook:
Dacă tot n-am suferit în găleata în care se află capitala Mexicului din cauza noxelor, îmi permit aici, unde sistemul public de sănătate e excelent și se îngrijește de noi.
Mi-am luat și un purificator de aer și-l duc după mine prin casă. Pe stradă nu funcționează. Și nu există nici măști care să împiedice finele particule să-mi ajungă până la alveola pulmonară.
Ies din oraș, în pădurea cea mai apropiată, la sfârșit de săptămână. Dacă am fi în Statele Unite, aș da politicienii în judecată. Pentru trecut, prezent și viitor.
Cerul gurii are gust de plumb.
Salutari! Am revenit pentru a-ti multumi pentru toate tips&tricks-urile pe care mi le-ai oferit!
RăspundețiȘtergereAm gasit un Paris imbracat in straie de sarbatoare, cu multe temperaturi negative (doar era aproape mijlocul iernii) si darnic in zambete!
Mă bucur mult! Frigul e accentuat de umezeală dar, când ai de umblat mult, dacă grăbești pasul te încălzești! Și mai încălzesc și zâmbetele oamenilor, nu?
RăspundețiȘtergere