Domenico, Georg, Antonio și Johann sunt
de arătat cu degetul. Sau către ei va fi de ciulit urechea în luna iunie, când sunt următoarele concerte ale celor două coruri în care cânt.
de arătat cu degetul. Sau către ei va fi de ciulit urechea în luna iunie, când sunt următoarele concerte ale celor două coruri în care cânt.
Uneori sunt atât de concetrată cu studiul că îmi torn apă și după vreo zece minute mor de sete. Apa trebuie și băută. Turnatul, privitul paharului și ținutul aproape al recipientului nu calmează setea, nu e nevoie de niciun studiu științific pentru asta.
Pentru că am notat aici pe blog că-mi doresc să citesc Solenoid, abia ce a pășit în casă, nepoțelul meu, venit în vizită, mi-a înmânat tomul. Abia îl ducea, sărăcuțul!
Am așteptat să plece ei ca să pot să încep să citesc. Nu-mi imaginez cum s-ar putea cineva pune pe citit ceva de felul Solenoidului, dacă mai are și alte lucruri de făcut.
Au fost niște zile care m-au stors ca pe o lămâie. Nu vă scriu mai multe despre ce impresie mi-a lăsat, dar, ca să-mi înțelegeți setea cu care am citit cartea, vă spun doar atât: abia mutată la București, în studenție, am locuit la Doamna Ghica. Prietena mea stătea pe Mașina de Pâine. Apoi am luat ani de zile tramvaiul 21. Am mers, studentă, la IML. Mai lipsește să vă spun că stau într-o casă vapor, nu? Să nu exagerăm. Dar am evitat toată copilăria și adolescența să mă ating de Tăunul din biblioteca alor mei. Nu-mi plăcea titlul. Mi-e frică de acarieni și-mi aduc aminte în detaliu operația în urma cărora am rămas fără polipi nazali. Plus instrumentul îngrozitor din mâna medicului care m-a ajutat să respir mai departe în viață.
Au fost niște zile care m-au stors ca pe o lămâie. Nu vă scriu mai multe despre ce impresie mi-a lăsat, dar, ca să-mi înțelegeți setea cu care am citit cartea, vă spun doar atât: abia mutată la București, în studenție, am locuit la Doamna Ghica. Prietena mea stătea pe Mașina de Pâine. Apoi am luat ani de zile tramvaiul 21. Am mers, studentă, la IML. Mai lipsește să vă spun că stau într-o casă vapor, nu? Să nu exagerăm. Dar am evitat toată copilăria și adolescența să mă ating de Tăunul din biblioteca alor mei. Nu-mi plăcea titlul. Mi-e frică de acarieni și-mi aduc aminte în detaliu operația în urma cărora am rămas fără polipi nazali. Plus instrumentul îngrozitor din mâna medicului care m-a ajutat să respir mai departe în viață.
Un alt lucru care m-a tulburat, zilele trecute: filmul Sea of trees (Marea de copaci). Nu știu cum îi vor traduce titlul, când îl vor aduce pe ecranele românești. În franceză i-au zis Nos souvenirs. De ce trebuie adaptate/schimbate titlurile filmelor?
E povestea unui bărbat care se îndreaptă către Aokigahara, o pădure de lângă Muntele Fuji, așadar în Japonia, în care oamenii intră și nu mai ies. Pentru că așa hotărăsc ei să-și încheie viața. E locul despre care un alt personaj al filmului spune că e un purgatoriu. Și așa va fi. O să vedeți, dacă vă place Gus Van Sant.
Pe Netflix am dat gata și al doilea sezon din Frankie and Grace, Jane Fonda e extraordinară (ca toți ceilalți actori din distribuție, de altfel), iar acum am luat la rând Marseille. Acțiunea se desfășoară la Marsilia, iar producătorii demonstrează că au văzut toate serialele americane de succes din ultimii ani, au luat notițe și s-au pus pe treabă. Dar tot mă uit, să văd cum se termină. Un scop, dacă o fi fost căutat, a fost îndeplinit: abia aștept să merg la Marsilia!
Întorcându-mă la Japonia, la Jardin des Plantes (Grădina de plante) din Paris au înflorit cireșii japonezi. O nebunie!
Pe Netflix am dat gata și al doilea sezon din Frankie and Grace, Jane Fonda e extraordinară (ca toți ceilalți actori din distribuție, de altfel), iar acum am luat la rând Marseille. Acțiunea se desfășoară la Marsilia, iar producătorii demonstrează că au văzut toate serialele americane de succes din ultimii ani, au luat notițe și s-au pus pe treabă. Dar tot mă uit, să văd cum se termină. Un scop, dacă o fi fost căutat, a fost îndeplinit: abia aștept să merg la Marsilia!
Întorcându-mă la Japonia, la Jardin des Plantes (Grădina de plante) din Paris au înflorit cireșii japonezi. O nebunie!
Ajutor! :))))
RăspundețiȘtergere