Îmi tot apare în fața ochilor, în ultimul timp, pe niște pagini web în engleză, un link către povestea unui tânăr extraordinar, care la nici 35 de ani vorbește 11 limbi.
Nu intru niciodată să aflu despre ce e vorba. Mă irită la culme, deși aș putea să stau cuminte. E posibil. Cu sau fără metodă. La perfecțiune sau la nivelul care te ajută să porți o conversație din care să rezulte ce ai mai citit, pe unde ai mai fost, cu ce echipă ții.
Viața a făcut să trebuiască să
mă descurc în mai multe limbi, pe unele le stăpânesc mai bine, pe altele mai puțin. Unele sunt în niște sertare a căror cheie a ruginit, altele ies la suprafață când am nevoie sau, cum mi s-a întâmplat odată pe aeroport, când aș vrea și eu să mă pierd în mulțime și să nu mă încarc cu informații total inutile. Îmi intră, însă, în cap, pentru că sunt în limba română, maghiară, engleză, germana, franceză, spaniolă, italiană, catalană, retoromană și ce oi mai înțelege, pentru că le prind repede.
mă descurc în mai multe limbi, pe unele le stăpânesc mai bine, pe altele mai puțin. Unele sunt în niște sertare a căror cheie a ruginit, altele ies la suprafață când am nevoie sau, cum mi s-a întâmplat odată pe aeroport, când aș vrea și eu să mă pierd în mulțime și să nu mă încarc cu informații total inutile. Îmi intră, însă, în cap, pentru că sunt în limba română, maghiară, engleză, germana, franceză, spaniolă, italiană, catalană, retoromană și ce oi mai înțelege, pentru că le prind repede.
E deranjant, da. Ajungi să te bagi în seamă, să dai indicații, pentru că îl vezi pe om neajutorat. El nu pricepe limba locului, tu da, de ce să stai deoparte?
Te încarci de energii negative de la oameni care, la adăpostul „anonimatului” dat de faptul că sunt într-o altă țară, își strigă problemele, în limba lor, la doi pași de tine.
Sau, cum mi s-a întâmplat aseară, te prăpădești de râs în stația de autobuz. Un băiețel vorbăreț, nu cred să fi avut mai mult de cinci ani, se uita la caleașca din imagine și i-a comunicat tatălui său, care îl ținea de mânuță, cine poate să se urce în spatele vizitiului.
El, pentru că e copil. Asta e o caleașcă pentru copii. Mama lui, pentru că e frumoasă ca o prințesă. Atunci poate și tata, pentru că o iubește pe mama. Care tata e un prinț, atunci! Iar el un mic prinț! Apropo, acum foarte mulți ani, a văzut un prinț gol pe stradă! Totul se întâmpla în Brazilia.
Am urcat în același autobuz și a continuat să ciripească. În limba spaniolă.
Am urcat în același autobuz și a continuat să ciripească. În limba spaniolă.
Ce bine că am priceput: era o zi așa de întunecată și rece!
Mie mi-e mila de oamenii panicosi in aeroport - din nestiinta, din frica ... fac ce stiu: isi tzipa suferinta tare. Mai trist e cand conationalii le intorc spatele, desi e clar ca au acelasi avion.
RăspundețiȘtergereIn rest, caleasca arata de vis, peste 3 sapt. vin sa o caut in Paris :)
Ăștia care mă calcă pe nervi nu sunt panicoși, căci de ei mi-e milă și mie. Nu toți zburăm încolo și încoace, să fi învățat ce și cum.
ȘtergereCei despre care spun eu că se cred la adăpost doar pentru că sunt într-o altă țară, critică tot ce mișcă. Se ceartă între ei. Că doar nimeni nu pricepe, LOL
Caleașca e în exercițiul funcțiunii până pe la 18, acolo unde o vezi și dumneata:)