Cu șoferul prin Paris- între reduceri de prețuri și infarct

Știți, probabil, despre serviciul Uber (o aplicație pentru telefoanele deștepte cu ajutorul căreia chemi o mașină cu șofer. Prețurile sunt ținute mai jos decât cele ale pieței locale, șoferii se străduiesc că-ți asigure tot confortul, plata se face conectând contul bancar cu aplicația, mă rog, cum spunea aseară șoferul: viitorul!)

La Roma nu există, acolo mă bazam pe o companie de taxiuri pe care o puteam chema prin SMS. Bun și așa.

Aici însă am nimerit într-o

perioadă în care, timp de 30 de zile, cu două drumuri la aeroport, deci scumpe, și cu unul în centru, de Revelion, am beneficiat niște reduceri care au depășit 50 de euro.( la înscriere, o reducere Air France, una Mastercard).

De câteva zile, taximetriștii francezi protestează. În felul lor, prea violent, dar zău dacă nu au dreptate să mai dea și cu cuțitul în piatră și cu anvelopa în forțele de ordine. Ca să poată lucra, fac credite de până la 200.000 de euro, pentru licența acordată de statul francez.

Cred că aici au de negociat cu autoritățile, nu dând cu pietre în mașinile Uber. 

Aseară, din cauza altor proteste,  a grevei de pe trenurile RER (circula unul din trei), și a unor pachete suspecte semnalate la metrou (o fi fost unul care se plimba, sau mai multe valize uitate de aiuriți?) am luat trei autobuze și un metrou ca să ajung într-un loc unde altfel mergeam cu un singur mijloc de transport.

De aceea, la întoarcere, am luat iar Uber. Un șofer care m-a întrebat ce radio prefer. I-aș fi zis: Plăpumioara, cunoașteți? 

Șoferii Uber, noua categorie profesională.

Unul mi-a oferit bomboane. Nu iau bomboane de la străini!

Altul, o sticlă cu apă.

Un al treilea, imediat ce am coborât, mi-a recuperat creionul care-mi căzuse din geanta cu partituri.

Unul singur francez, din cei nici zece șoferi cu care am avut de-a face.

Unul georgian. L- am întrebat de Djuna: mai trăiește, mai vindecă, mai paranormalizează normalul banal?

I-am zis despre georgienii cântăreți (muzică clasică și ușoară), majoritatea din Batumi (o fi apa mării plină de cheia sol?), mi-a zis despre Stalin. I-am închis gura cu o minunată bucățică virtuală din tradiționala plăcintă georgiană cu brânză, pe care am avut norocul să o mănânc în casa unei georgiene și apoi în casa unei argentiniene care are o bucătăreasă gruzină.

Când să ajungem la vinuri, căci i-am zis și despre munți și trebuia să coborâm și la deal, am ajuns la destinație.

Am luat o singură dată taxiul, de când stau aici: se pornise o ploaie torențială. Șoferul extrem de amabil, căci nu trebuie să lucrezi pe Uber ca să fii om. Nici el francez din tată-n fiu. Oare de ce vă dau detaliile acestea? Călătoria îngrozitoare: pietoni turiști peste tot numai pe trotuar nu, pe străduța pe care trebuia să o parcurgem. Un anglo-saxon înfuriat a mai dat și sănătos cu pumnul în taxi, chiar în dreptul meu. Nu încăpea pe carosabil. Mi-a stat inima-n loc.