Cum mi-am dat seama că n-o să fiu italiancă niciodată

Afișul unui Festival de umor organizat la Colisseum

S-a întâmplat să ies,  zilele trecute, pe poartă, îmbrăcată cum deja văd peste tot în jur. 

E caniculă, ceva din in e cel mai indicat. De culoare deschisă. Ca majoritatea oamenilor de pe stradă.

Dacă veniți la Roma vara o să știți despre ce vorbesc.

Pe trotuar, o femeie care

nu știe unde se află o anumită stradă. O întrebase un șofer care oprise pe partea cealaltă a străzii. Mă vede ieșind din bloc, e bucuros că sunt de-a locului, mă întreabă și pe mine. Ridic din umeri, chiar nu știu unde e. Nu spun nimic, vorbește doamna de lângă mine.

Nu e italiancă!

Asta e, se vede cu ochiul liber. Degeaba mă străduiesc.