Mega plimbarea sfârșitului de săptămână: pe Tibru în jos, pe un mal frumos

Dragii mei,

ieri a fost, cum vă ziceam aici, sărbătoare, așa că astăzi am avut momente în care am crezut că e 1. luni, 2. miercuri, 3.vineri.

Dar cum am folosit lanțul de zile libere?

Cum am fost plecați la Londra și exagerarea nu e punctul nostru forte și cum n-am dormit bine de o săptămână,
somn a scris pe fruntea mea. Somn, melatonină, Badger SLEEP BALM (La tâmple, sub nas și la încheieturile mâinilor. Realmente de mare folos) și un lucru pe care vă rog să mi-l confirmați: ați observat că, dacă nu țineți telefonul mobil la cap, dormiți mai adânc?

Așadar am luat mașinuța și am parcat în centru, în dreptul Podului Garibaldi. Am coborât niște trepte și am găsit ce oamenii ăștia țineau ascuns: ditamai promenada pe malul Tibrului, cu pistă de biciclete, aparate pentru fitness în natură, bănci, tufe și impresia că ești departe de civilizație.

Noi și cele 10 persoane pe care le-am întâlnit pe drum, de-a lungul a șase kilometri.

Am luat-o la pas vioi către sud, cu gândul să ieșim în lumea dezlănțuită în zona Ostiense, ca să luăm prânzul la Eataly. 

Am văzut Gazometrul/ gazometrele, de fapt, și am sărit un șotron.

Am trecut pe lângă niște picturi murale contemporane (:) ) din care una a lui Axel Void

Am luptat cu soarele și am făcut puține poze cu clădirea comunității San Egidio care se uita colorat la noi.

La întoarcere, am trecut, la fel de vioi, pe lângă piramida de la Ostiense, pe lângă Circo Massimo,

pe lângă Arcul lui Ianus din Piața San Giorgio in Velabro.

Am intrat în bazilica San Giorgio in Velabro, ridicată în secolul 5 dHr.

Știm cu toții câte oase are scheletul uman și câte locuri se laudă că adăpostesc moaște ale sfinților: se spune că sub altarul bisericii, care (altarul!) datează din al XII-lea secol, s-ar afla tocmai craniul Sfântului Gheorghe.

10 kilometri compensați cu un tiramisu cu castane, soare de decembrie și atmosfera de sărbătoare.

Azi e joi?