Ruinele de la Ostia Antica nu au niciun motiv să invidieze Pompeii

Acolo unde Tibrul se varsă în mare, cu două mii de ani în urmă, romanii ridicau Ostia. 

Ostia antică de azi, un oraș imens păstrat bine și indicat prost. Arheologii s-au pus pe scris în termeni științifici, cineva i-a tradus cu robotul în engleza pe care niște britanici n-o pricepeau. Potolitul setei devine aprovizionare hidrică și cu asta v-am spus despre ce e vorba pe tăblițele destul de vechi care apar din kilometru în kilometru pe întinderea de ruine.

8 euro intrarea pentru adulți, reduceri pentru elevi, studenți și persoane cu vârsta peste 65 de ani. 

Nu mâncați lângă vestigii- stă scris pe tabla mare la umbra căreia niște oameni înfulecau niște sandvișuri și-și ostoiau setea cu apă milenară. 

Te-am văzut printre morminte, cimitirul e taman la intrarea unde turnicheții sunt acționați de un cod de bare de pe bilet. Nu merge. Tanti pe care tehnologia de la intrare ar fi trebuit să o înlocuiască ne deschide cu o cheie. Romanii cunoșteau cheia? Nu știu.

Ostienii mergeau la templu, la teatru, la terme (trei terme romane într-un spațiu atât de mic!), ostienii filozofau și făceau politică, făceau comerț, se organizau în bresle și-și decorau frumos casele.

Unii erau și invidioși, dar măcar erau avuți. Să se știe că al tău e tot cvartalul și peste două mii de ani.

Pe banca aceea din zare, de sub pin, repetând un act (petrecut în Castelul din Lisabona) pe care sperăm să-l transformăm în obicei, ne-am sprijinit spate în spate, am închis ochii și am dormit. Un vânticel fin, niște păsărele care treceau din când în când, mașinile în viteză de pe drumul pe care romanii treceau, poate, în cvadrigi. Un soare ca la sfârșit de martie și niciun turist să ne invidieze.

La Ostia Antică se ajunge cu un tren pe care îl puteți lua de la Ostiense (unde ajungeți cu metroul. Linia B). Călătoria e un euro și jumătate. Ieftină întoarcere în timp!