Recomandari de lectura si povesti din ultimele zile

Cum nu suntem scribi nerușinați și atât, noi bloggerii (vai, cred că e prima oară când glumesc pe tema aceasta) mai și citim pe lumea asta.

Am dat praful de pe contul meu Goodreads, să ne împrietenim, zic, dacă aveți și voi!

• Cristi Șuțu vorbește despre un lucru pe care l-aș face  în secunda doi, dacă nu m-ar despărți de țara-mumă două mii de kilometri și multe alte obstacole de moment. Spune că anunțul oficial se va face astăzi aici, așa că vă invit să vedeți despre ce e vorba. 
• Mai am două, trei povești despre Stockholm, până reușesc să le expun cât de cât coerent vă invit pe blogul Sveei, care scrie din Stockholm.
• Raluca Feher dă o tură prin Coreea de Sud.

Dacă aveți un răspuns pentru întrebările cu care își încheie ultima postare, vă rog răspundeți-i, chit că sunt mai degrabă retorice și amare așa cum le-aș pune și eu.

Noi respirăm liniștiți după câteva săptămâni în care am avut ca vecin, căci nu ne despărțeau prea mulți metri, uși sau geamuri, un  boschetar alcoolic care se pripășise în fața porții noastre. Ședea pe mica treaptă ce dă spre trotuar și se sprijinea de zid în timp ce dădea gata cei doi litri de vin la PET, cele două beri și pachetul de țigări pe care cine știe de unde le lua. 

Își pierdea simțirile, adormea, se prăvălea pe trotuar, se trezea în sunetele de sirenă ale ambulanței și poliției ale căror pasageri veneau să-l salute aproape în fiecare zi. A fost o zi în care i-am văzut pe doi polițiști municipali punându-și niște mănuși negre ca să-l ia. M-am bucurat. MI-am zis că-l duc la un adăpost. L-au ridicat, l-au făcut să pășească către un rond aflat la vreo 50 de metri distanță și au considerat că și-au făcut treaba.

Ca în Mexic și în alte țări unde brațul legii nu mai are mușchi, am zis să dregem noi busuiocul încâlcit al situației: eu personal m-am remarcat prin scandarea prevederilor articolului 691 al Codului Penal Italian la Carrefour de la parter, de unde se aproviziona băiatul (pe scurt spune că nu au voie să-i vândă omului alcool). 

Vecina de la doi și-a declarat aproape țipând temerile că fata ei de 13 ani e în pericol (săptămâna trecută un vagabond cu evidente probleme psihice a înjunghiat o avocată de 28 de ani, la Udine, în timp ce ea își făcea alergarea de dimineață, deci vecina mea puncta spre un scandal recent), alți vecini s-au remarcat prin gurile căscate pe balcoane de câte ori veneau oamenii cu sirene. Lașii! 

Sâmbătă a dispărut.  Nu știu unde, nu știu cum, dar cert e că vineri seara,  ultima oară când a fost văzut zăcând fără prea multe capacități locomotorii și-a auzit în românește (căci ne-am prins cine era: eu susțin că e un fost zidar rămas fără lucru, în primăvară era mult mai îngrijit și mai puțin alcoolic, bântuia pe strada noastră) că trebuie să se îngrijească: vine cea mai grea iarnă a secolului (la voi se vehiculează știrea asta?), să se adune, să se trezească, să nu lase moartea să-l ia așa, la cei nici 50 de ani pe care îi are. 

O morală cu accent italian, căci n-am fost eu Cicero cu pricina, care s-a încheiat: și o să vină iar poliția!