Ma iertati ca va deranjez .Vin cu rugamintea la d-voastra sa scrieti un articol pe blogul d-voastra si sa distribuiti mai departe pe facebook despre mama mea, Gabriela Tudorache care este foarte bolnava . Este diagnosticata cu meningiom , o tumoare cerebrala care i-a afectat vederea si trebuie sa se opereze cat mai repede la o clinica din Germania unde ni se cere 35 000 EUR plus cheltuieli de cazare si transport .
Viata si vederea ei depind de aceasta operatie , iar mie si fratelui meu ne este foarte greu sa o vedem cum indura zilnic cumplitele dureri de cap si ameteli .Timpul nu ne permite sa asteptam si va rugam sa scrieti un articol despre cazul ei . Mai multe detali le gasiti pe http://gabrielatudorache.blogspot.com/. Sau ne puteti contacta la nr de tel. 0724342082. Va rugam , daca sunteti de acord sa ne lasati si un raspuns . Va multumesc din inima pentru sprijinul acordat.
uite, cartea asta ar trebui sa o citesc. desi eu mananc carne, dar uite, ca acuma de exemplu, am patru zile de cand nu am mancat niciun firicel de carne de vita/porc/pui, abia daca am mancat cate trei creveti intr-o supa la pranz (trei pe numarate, nu e gogorita). as scrie mult pe tema asta, de ce as renunta la carne si de ce nu renunt in totalitate... dar da, cartea trebuie sa o citesc, si pentru ca m-a infiorat un raport dat publicitatii in Austria care cuantifica numarul de kilograme de carne pe care le mancam aici intr-o saptamana (cifre statistice desigur, dar numarand chiar si ce mancam noi, ne incadram pe undeva in statistica. si m-am speriat)
Dar in Austria media e mare. In Italia era mare dar, de cand cu maladia vacii nebune, s-a intors lumea la animalele marine. Daca citesti Eating Animals afli ca pentru trei creveti in farfurie multe alte vietati mor in plasele pescarilor. Practic devalizăm oceanele cu bună ştiinţă. Eu nu mănânc produse animale pentru confortul personal. Cum nu e un obicei nesănătos îmi pare bine să o duc tot aşa. Inconvenientul e că mai mâncăm şi la restaurant sau pe unde suntem invitaţi şi n-am chef întotdeauna să povestesc ce şi cum, o consider o chestiune personală:)
da, stiam si de asta cu crevetii, si de fapt cu pestele in general, pescuitul industrial e o chestiune oribila. dar deocamdata imi asum faptul ca sunt omnivora, nu stiu daca voi deveni vreodata vegetariana, cert e ca organismului meu ii e mult mai bine cu o dieta preponderent vegetala... mai vedem. problema eu o vad in industrializarea carnii in primul rand. pe vremea bunicilor nostri se manca doar carne din ograda, si aia doar duminica (si acelasi lucru mi s-a spus de catre ambele familii, si romana si austriaca). ne-am invatat sa avem totul la dispozitie usor, fara anotimpuri, fara sezoane. si asta e cam prost si nu e bine pe termen lung...
6 comentarii:
Buna ziua,
Ma iertati ca va deranjez .Vin cu rugamintea la d-voastra sa scrieti un articol pe blogul d-voastra si sa distribuiti mai departe pe facebook despre mama mea, Gabriela Tudorache care este foarte bolnava . Este diagnosticata cu meningiom , o tumoare cerebrala care i-a afectat vederea si trebuie sa se opereze cat mai repede la o clinica din Germania unde ni se cere
35 000 EUR plus cheltuieli de cazare si transport .
Viata si vederea ei depind de aceasta operatie , iar mie si fratelui meu ne este foarte greu sa o vedem cum indura zilnic cumplitele dureri de cap si ameteli .Timpul nu ne permite sa asteptam si va rugam sa scrieti un articol despre cazul ei . Mai multe detali le gasiti pe http://gabrielatudorache.blogspot.com/. Sau ne puteti contacta la nr de tel. 0724342082. Va rugam , daca sunteti de acord sa ne lasati si un raspuns .
Va multumesc din inima pentru sprijinul acordat.
dumitru_gabriela31@yahoo.com
"This story cannot be displayed because Storify is overloaded."
Sorrify!
Cateodata e asa( nu, nu e overloaded de la cititorii mei;)
uite, cartea asta ar trebui sa o citesc. desi eu mananc carne, dar uite, ca acuma de exemplu, am patru zile de cand nu am mancat niciun firicel de carne de vita/porc/pui, abia daca am mancat cate trei creveti intr-o supa la pranz (trei pe numarate, nu e gogorita). as scrie mult pe tema asta, de ce as renunta la carne si de ce nu renunt in totalitate... dar da, cartea trebuie sa o citesc, si pentru ca m-a infiorat un raport dat publicitatii in Austria care cuantifica numarul de kilograme de carne pe care le mancam aici intr-o saptamana (cifre statistice desigur, dar numarand chiar si ce mancam noi, ne incadram pe undeva in statistica. si m-am speriat)
Dar in Austria media e mare. In Italia era mare dar, de cand cu maladia vacii nebune, s-a intors lumea la animalele marine. Daca citesti Eating Animals afli ca pentru trei creveti in farfurie multe alte vietati mor in plasele pescarilor. Practic devalizăm oceanele cu bună ştiinţă. Eu nu mănânc produse animale pentru confortul personal. Cum nu e un obicei nesănătos îmi pare bine să o duc tot aşa. Inconvenientul e că mai mâncăm şi la restaurant sau pe unde suntem invitaţi şi n-am chef întotdeauna să povestesc ce şi cum, o consider o chestiune personală:)
da, stiam si de asta cu crevetii, si de fapt cu pestele in general, pescuitul industrial e o chestiune oribila. dar deocamdata imi asum faptul ca sunt omnivora, nu stiu daca voi deveni vreodata vegetariana, cert e ca organismului meu ii e mult mai bine cu o dieta preponderent vegetala... mai vedem. problema eu o vad in industrializarea carnii in primul rand. pe vremea bunicilor nostri se manca doar carne din ograda, si aia doar duminica (si acelasi lucru mi s-a spus de catre ambele familii, si romana si austriaca). ne-am invatat sa avem totul la dispozitie usor, fara anotimpuri, fara sezoane. si asta e cam prost si nu e bine pe termen lung...
Trimiteţi un comentariu