o moarte care dovedeste atatea lucruri

mai târziu:
de când v-am relatat tristul sfârşit al Mariselei Escobedo ar mai fi de adăugat că magazinul de lemnărie al soţului ei a fost incendiat, a doua zi după moartea ei, cumnatul ei a fost sechestrat şi ucis iar acum citesc că cei care au mai rămas în viaţă au emigrat în Statele Unite.  De mult nu m-am mai întrebat care sunt limitele acestei lumi, care sunt ele?
 Un cerc stupid al morţii s-a închis, aseară, în statul mexican Chihuahua. O mamă, a cărei fiică de 16 ani a fost ucisă şi tăiată în bucăţi, a fost împuşcată în uşa clădirii palatului guvernamental, după doi ani în care a încercat să-l trimită după gratii pe cel care a lăsat-o fără fată. 

Numele Mariselei Escobedo a fost pomenit toată ziua în presa mexicană şi de reprezentanţii organizaţiilor internaţionale. Lumea a fost indignată că o astfel de grozăvie s-a putut petrece într-un loc supravegheat de camere de luat vederi (din fericire imaginea făptaşului ar putea ajuta la prinderea acestuia).
O femeie necăjită, o asistentă medicală mâhnită până peste poate din cauză că, în luna aprilie, cu toate că îşi recunoscuse crima, cel care i-a luat viaţa fiicei sale a fost achitat de judecători.  A urmat un recurs după care făptaşul a fost condamnat la 50 de ani de închisoare, numai că acesta a dispărut. I-a dat de urmă Marisela Escobedo, într-un alt stat. Dar justiţia se înfăptuieşte prea lent pe aceste frumoase meleaguri locuite de oameni care nu au puterea şi poate nici nu vor să schimbe lucrurile. Femeia se afla pe trotuarul din faţa palatului guvernatorului de mai multe zile, protestând faţă de această situaţie îngrozitoare. Dormea într-o camionetă din care nepoata  şi sora sa au putut-o vedea secerată de gloanţele cuiva care ştia că la ora opt uşa guvernatorului se închide, iar gărzile pleacă acasă. Potrivit imaginilor surprinse de camerele de pe Palat, Marisela l-ar fi văzut pe agresor şi ar fi traversat. Exact în faţa intrării principale, un glonţ de 9 mm i-a nimerit capul.  

Bine, povestea e doar un episod dintr-o serie lungă care s-ar putea numi "Mexic, ţara fără de dreptate."

Pe mine un singur lucru mă surprinde, nu că l-aş fi văzut în ograda noastră (unde din fericire nu se întâmplă din astea, chiar dacă au început împuşcăturile prin cafenele, vezi cazul Piatra Neamţ): nimeni, dar absolut nimeni din "casta" autorităţilor statele ori federale nu şi-a cerut public scuze astăzi pentru faptul că în faţa celei mai importante clădiri dintr-un stat mexican exită posibilitatea să iei un glonţ în cap.