-am văzut un film drăgălaş la mall, săptămâna trecută. Happy go lucky se cheamă. Atât de drăgălaş că şi uitasem de nenea înarmat până în dinţi care stătea în faţa sălii, de pază, de am căzut iar în depresii.
Trailer aici
- i-am trimis în sfârşit lui Gramo capitolul din Habarnam pe care îl citisem. E aici, scuzaţi pufniturile şi bucuraţi-vă că lectura datează din vremurile când aveam voce.
-Tot scriu şi şterg despre Honduras, povestea nu e uşoară şi istoria e în plină desfăşurare.Dacă
nu-mi urmăriţi mesajele de pe Twitter şi nu aţi aflat până acum, vedeţi pe The Chronicle ce şi cum. Aici, mai exact.
- Mi-am instalat Tweetdeck şi am devenit aproape sclavul Twitter-ului. Cât să mă jenez de mine. 1, că stau pe Twitter 2, ca nu l-am descărcat mai devreme, he he he.
-revine febra, mă retrag.
_______________________
Ah, cotele apelor Dunarii - si eu tot cand eram bolnava le ascultam :-)
RăspundețiȘtergereInvatasem in felul asta o gramada de nume de localitati despre care nu stiam nimic.
Multa sanatate!
Ai grijă. Am descoperit şi eu Tdeck, de curând :D Dar nu sunt sclav... încă.
RăspundețiȘtergereAm ascultat aventurile lui Habarnam si am si citit ce ai scris despre Honduras...de care am auzit doar cu ocazia campionatelor mondiale de fotbal si cu nenea plecat de la putere in pijama...in rest, asa, mai ca americanii care nu cunosc multe! A, sa nu uit: scriere frumoasa, voce frumoasa. :)
RăspundețiȘtergereCat despre cotele apelor dunarii...chiar zilele astea le pomeneam! Oare, noi, nemarinarii, de ce sateam si le ascultam?! Ziminicea, gheata la mal, scade...
A, ca am uitat ce era mai important: insanatosire rapida!
RăspundețiȘtergereva multumesc! merge incet dar sigur, ca eu nu prea iau medicamente, de felul meu. si mi-era lene sa caut un medic homeopat in preajma, asa ca doar ceaiuri din ghimbir si alte plante sudorifice si somn.si internet, e clar boala psihica. mi-am gasit un loc unde te iau o saptamana, te tin cu viata sanatoasa si, evident, nu te lasa cu internet.sper sa ma lase sa ma duc cu masina si nu ma vor desculta pe jos.
RăspundețiȘtergerecat despre cotele apelor dunarii, cred ca, fiind mici, ne placea teribil ce nu prea intelegeam. fie ca era despre ceva ce doar marinarii stiu, fie ca era in franceza ori rusa. ah, toti centimetrii aia.
ah, si multumesc de complimenturi
da i cu ghimbirul femeie si pune-te pe picioare:) Habarnam..ce frumos, ce vremuri..
RăspundețiȘtergereSanatate maxima:)
Si de ce nu te vaz cu poza la Autori, in The Chronicle?
RăspundețiȘtergerePai eram mosafir, Vera!
RăspundețiȘtergere