cine nu asculta de parinti...

Nu ştiu copiii normali cum au crescut, dar - cu un tată criminalist şi cu mama într-ale psihatriei- vă daţi seama că pe la 9 seara eram în casă, nu deschideam uşa nimănui (nici măcar bunicului, imaginaţi-vă că îl vedeam pe geam că vine la noi şi l-am trimis la mama la serviciu să ia cheia, că noi nu avem voie să deschidem uşa nimănui:), nu discutam cu străinii şi cu atât mai mult nu luam bomboane de la nici un om amabil de pe stradă (mi-l aduc aminte şi acum pe nenea care mi-a întins o pungă cu drajeuri galbene puţin mai mari decât boabele de mazăre iar eu am luat-o la sănătoasa nu ştiu dacă nu şi urlând).

Zice Mediafax că în Austria, primarul unei comune, un distins domn în vârstă de 56 de ani, avocat de meserie (înclin să cred că cele mai gogonate infracţiuni comise acolo au fost furtul de panseluţe şi vopsitul de vaci în mov) a crezut că mor fanii după el şi a mâncat o bomboană lăsată pe capota maşinii alături de mesajul "Vreau să îţi spun ceva important, eşti foarte special pentru mine". 

Aşa de special s-a simţit, cum bănuiţi, că a scos repede bonbonul din ambalaj şi l-a devorat. Şoc. Senzaţii tari. Cădere liberă şi o şoaptă disperată "Am fost otrăvit!".

Te cred, Hannes, dar zău dacă ştiu pe ce lume trăieşti. Cică fu stricnină.

Asta e în amintirea interdicţiilor din copilăria mea şi a lucrării de diplomă a lui tata. Pe scurt: un nene divorţat de mama copilului său se săturase să tot plătească pensie alimentară şi i-a dus prichindelului ciocolată. Titlul lucrării: intoxicaţiile cu paration. Bănuiţi finalul tragic al poveştii.

Aţi observat că se întorc otrăvurile, ca soluţie pentru eliminarea rapidă a adversarului? La Kiev se ştie.