Şi nu era dimineaţă mai frumoasă ca asta, pentru stat în casă!
Dar a trebuit să sune interfonul (am uitat să opresc zgomotul, preventiv), am întrebat speriată cine e (cine să mă caute acasă, unde sunt vremurile alea?) şi răspunsul m-a speriat şi mai tare.
Aş fi vrut să-l sun pe tata, să-i spun că sunt la ananghie. Să sun la jurnalişti, să-i rog să NU vină. Aveam atâtea telefoane de dat!
Noroc că de la vecini vine zgomot de raşchetat şi, când m-am mai liniştit, am făcut legătura.
Nu era Parchetul. Erau muncitorii cu parchetul pentru vecini. Or fi sunat şi la ei, dar cine să audă clopoţelul, de la atâta zgomot?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Mulțumesc pentru comentariu. Cu siguranță nu e violent și nici măcar un nenorocit de spam. Vă răspund imediat ce pot!