Stati comozi pe ce sedeati, dati drumul la muzica, pentru ca am sa va spun o poveste tare lunga. Ascultati, stimabili si stimabile, Tablouri dintr-o expozitie.
Pornim intr-o lunga plimbare printr-o galerie. Sunt acuarele pictate in calatorii de raposatul Viktor Hartmann. Iata-l pe Batranul evreu, uite si Baba Yaga, ahh, Marile Porti ale orasului Kiev! Modest Petrovici Mussorgsky e ravasit de moartea prietenului sau si-si varsa amarul din suflet direct pe portativ, compunand o suita-promenada printre toate aceste tablouri.
Vartejurile in 5/4 alternat cu 6/4, linii melodice rusesti in amestecuri catalogate drept ilogice, dar, totusi, geniale de Rimsky-Korsakov, nu-i ajung, parca, fostului cadet in regimentul Preobrajenski al Garzii Imperiale pentru a -si plange prietenul prea devreme plecat. Le-a gandit pentru pian, dar, peste timp, au venit altii si altii sa mai brodeze pe marginea tablourilor. Nu va speriati de varianta lui Rimsky-Korsakov, primul care a facut publice Tablourile, nici de mult mai bogata (caci a fost orchestrata) a lui Maurice Ravel, ca sa nu spun de mult schimbata varianta Emerson, Lake and Palmer ori de cea "electronizata" a lui Isao Tomita, pe care o am acasa, pe o caseta Raks, ce vremuri!
Mi-am adus aminte de toate astea nu pentru ca ar trebui sa cada peste oras o zapada ca in Kievul veacului 19, ci pentru ca zilele trecute am reintalnit-o pe cea care mi-a aratat Tablourile. Cea pe care o ascultam negresit in fiecare duminica la ora 3 pe Radio Romania Tineret, cea pe care ajunsesem sa o inregistrez si sa o reascult ore in sir, incercand sa fiu ca ea. Si poate ca mi-a ajutat, mai tarziu, cand aveam sa fac si eu ce facea ea.
Nu e om de radio in Romania cum e ea, dar nici n-ar avea farmec sa-i auzi pe toti comercialii cu ora exacta, starea vremii si alte vorbe-n vant, spunand povesti cu har din spatele melodiilor asa cum o face ea.
Pe Anca Romeci o puteti auzi pe Radio Romania Muzical acum, intocmeste cu mare grija Dosarele swing, lunea putin dupa pranz, si are grija de mari incidente jazzistice de la Sala radio, asa cum a fost cel de joi seara. Atunci, am ascultat o Anca Parghel mai Parghel decat o stiam din urma cu ani buni de zile, o globalizare intr-o singura persoana, adica finlandeza stabilita in Rotterdam, cantand pe ritmuri latine versuri fino-ugrice, Paulina May si o distinguihed british lady cu o voce total contrara fizicului silfid, Jenny Evans.
si eu "vreau departe" :)
RăspundețiȘtergereOK, 50% e rezolvat!
RăspundețiȘtergere