Așa cum vă povesteam la începutul săptămânii, am fost la cinema să văd Venuto al mondo. Vi-l recomand fără să vă povestesc mai mult decât faptul că sunt din ce în ce mai convinsă că Sergio Castellitto o vrea pe Penelope Cruze urâ(ți)tă de câte ori o cheamă să joace alături de el.
La întoarcere, în autobuzul aproape gol cu care mă apropiam de casă, îl aud pe șofer întrebând dacă poate cineva să-l ghideze până la capătul de linie. Nu-mi vine să cred, tac și mă uit pe fereastră.
Omul repetă și întreabă, mult mai tare, dacă e cineva printre noi care merge până la capăt. E clar, am înțeles bine din prima. Mă uit în spate, doi filipinezi și o tanti din Africa. Eu sunt chiar în spatele șoferului așa că îmi fac curaj.
Mă gândesc repede în ce autobuz mă aflu, ce drum fac eu cu mașina când mă îndrept spre casă, mă ridic, mă apropii de cabină, mă uit la falnicul șofer cu fizionomie de actor fatal, din fericire în fața noastră trece un autobuz care merge în aceeași direcție, îi spun să-l urmărească, șoferul e bucuros că i-am sărit în ajutor, îmi spune că i s-a zis ca la al treilea semafor să vireze la stânga, îi răspund că oricum pe celelalte străduțe e sens unic, mi se pare că simte că nu-s de prin partea locului (accentul, vocabularul!), i s-o fi făcut teamă?
Se apropie stația în care cobor eu, deschide ușa, fug și-i spun, peste umăr, să vireze la stânga mai încolo. Mă întreabă disperat Plecați?!, îi spun că da, acolo locuiesc eu, iar din stație o doamnă îi spune că trebuia să fi virat la stânga chiar înainte să se oprească (cam cu zece metri în urmă).
Doamna îi explică unde trebuie să ajungă, de fapt strada pe care urma să o ia se intersectează peste vreo 700 de metri cu strada pe care ne aflam. Eu mă simt prost și dispar, ca să nu mă ia la rost. Sunt o lașă.
E interesant că autobuzele care fac traseul respectiv rareori pot fi văzute pe stradă. Ne-au vizitat niște prieteni și noi insistam să le ia, ca să ajungă în centru fără să tot schimbe, iar ei ne spuneau că nu le-au văzut niciodată. Mai să nu-i credem, dar până la urmă există o explicație: pe linia respectivă ajung doar șoferii începători, care nu cunosc itinerariul. Sau poate șoferii își mai roagă câte un prieten să-i înlocuiască?
Bine, mai e și ipoteza autobuzului fantomă dar nu prea am argumente în sprijinul ei.
