poate o sa am rabdare sa va povestesc, candva, cum ne umpleam zilele cu fratello. in afara de lecturi si jocuri separate, mai erau si pacatoasele alea de zile cand trebuia sa stam in casa.
Si cand imaginatia ne lasa balta si nu era noapte, sa ne jucam din pat, ghici ce am spus, un joc ingrozitor pentru ca ideea era sa ghicesti la ce s-a gandit celalalt si, cum fratele meu era un ticalos, si de as fi ghicit nu as fi avut dovada ca asa a fost, ne mai jucam si pocindu-ne fetele cu degetele.
Si nu ne faceam doar ochi de chinez, cum o sa vedeti, daca dati click aici, ca au facut membrii nationalei de baschet a Spaniei, la Beijing. Dar noi nu aveam 10 ani, aveam o scuza!
hi hi hi


