Care sunt noutatile

Cum primesc vești despre ninsoarea de la Tîrgu-Mureș, poate că doriți să știți situația meteo de la Roma: e frig, tot mai frig, dar mult mai cald decât pe la voi. 

Astăzi au reparat, în sfârșit, instalația de încălzire a blocului (inundațiile de acum două săptămâni!), am luat șurubelnița și am scos aerul din două calorifere, sunt un geniu în toate domeniile! Să intre căldura în casă!

Citesc Hotel Universal al Simonei Sora. 

Sunt la primele pagini, cât să mi se facă dor de:

1. Mexic (Simona Sora l-a tradus pe Carlos Fuentes, eu sunt la puțin timp  după terminarea cărții Moartea lui Artemio Cruz)- Apare un șarpe cu pene în poveste 

2. haioș, ișlere și alte prăjituri ardelenești (grele, da!) menționate și ele de un personaj.

3.București.  Poate e timpul să-i fac o vizită? Sau să aștept luna mai?

Apropo de Mexic, vă semnalez și vouă articolul despre Mircea Topoleanu, despre care sora lui spune că a fost arestat în Ciudad de Mexico în timp ce fotografia manifestațiile împotriva noului președinte.

Și vă semnalez și o revenire în blogosferă: Jocul de-a poveștile de sticlă, în direct de la Viena (de unde nu vor să înapoieze panașul lui Moctezuma, ca să nu ne depărtăm prea mult de Mexic)

De data aceasta nu mai sunt picături de viață la Viena scrise în puținul timp lăsat de studiul pentru doctorat: autoarea se întrece pe sine și și-a găsit un făgaș care mie îmi place foarte mult: cotidianul vienez, transparent. Să-ți dea Cel de Sus timp, ca să nu te mai oprești din povești!

MIHAELA!

de azi, ma cheama Mihaela. Precum vedeti, blogul se cheama Povestile Mihaelei iar linkul cuprinde un Mihaela spune.

Generic va fi melodia din desenul animat Mihaela.

Si asa nu raspundeam cand imi spunea lumea pe nume, aici, ca pune accentul pe prima silaba. Se duce tot farmecul monicesc.

Amanuntele sunt aici. Nu am naşi de ici, de colo.

Şi eu care credeam ca sunt ultrafaimoasă şi când o începe lumea să iasă pe stradă va trebui să am mereu un stilou la mine!

Prefer sa-mi spuneti Miki si nu Miha, daca va e lene sa-mi scrieti tot numele.

sa nu uit ca sunt si blogger...

...si sa ma comport ca atare. Am observat eu că am nişte persoane pe lista de interesaţi. Aşa o numeşte blogger, aşa să-i rămână numele, că nu m-oi apuca să fac inovaţii taman aici! Dupa care, unii dintre ei au dispărut. Ştiu de ce: pe blogul meu nu apar fotografiile celor interesaţi. Am un template vechi la care ţin mult, că nu are prea multă lume tot aşa şi multe inovaţii din ultimii trei ani nu au cum să-şi aibă locul aici. Cum ar fi rubrici laterale. Cu ajutorul lui Nihasa am făcut nişte îmbunătăţiri fix la început (care nu i-au fost pe plac lui De ce şi uite aşa ne-am certat noi pe messenger, ca nişte oameni maturi ce suntem), am avut o perioadă o tâmpenie de link care făcea statul pe blogul meu şi mai greu, pentru care am înţepat alte persoane care mi-au spus cu inima deschisă că mai bine nu. Povestea cu pricina îţi arăta o imagine cu site-ul la care făceam eu trimitere printr-un link. Şi a mai fost apoi o fază pe care aş cere-o şi eu acum numitei Laura Licurici şi lui Silviu- fostul coleg, poveste completă în feeder, că nu e timp pe lume pentru clickuri adiţionale. Asta m-a învăţat, printr-un mail scurt şi sec, cel pe care îl numesc mulţi Teh father. Am zis.

No, şi pe blogul ăsta mai apare un blogroll, care ar fi ce citesc eu, nişte mici convenţii, nişte schimburi de link primordiale la care mi-e jenă şi lene să renunţ. Reader-ul meu e mult mai mare însă, iar azi am adăugat alte bloguri despre care habar nu aveam că există, dar ce frumos e când dai de ceva nou şi te apuci să răscoleşti arhivele. Ca şi cum ai urca în podul bunicilor, nu?

Aşadar: Mirela Rus 1 şi 2 şi Ionuţ Iamandi. Cine a ascultat BBC la viaţa lui ştie.

caricatura povestita

În ce hal am ajuns: povestesc caricaturi văzute peste umărul oamenilor, la Roma.

Povestea desenului e că, în preajma Paştelui, un creştin îi spune popii că nu prea are timp de spovedanie, dar că prelatul e liber să-i citeasca blogul.

bravo 10 !

pe scurt: Blogurile Ozanessme, Abjectu, Zuzu, Janie si Kaiser Gogu vor fi transformate in scurte dramatizari si puse in scena, la Teatrul Bulandra din Bucuresti, ele castigand prima etapa a proiectului “Blog The Theatre”, potrivit unui comunicat remis MEDIAFAX.

Teatrul Bulandra a anuntat initial ca va monta un singur jurnal online, insa a ales trei bloguri: Zuzu, Janie si Kaiser Gogu. Blogul Ozanessme a fost ales de public, iar cel al lui Abjectu, de cei trei blogscouts ai proiectului.

Gogu fiind a doua fiinţă umană care a comentat aici, prima fiind Iulian, mă simt aşa de fericită de parca unchiul de la Brăila şi-a luat Oltcit la mâna a doua pe GPL cu portbagaj modificat să încapă ultra porcea şi sacul de cartofea... 

PS: nu am unchi la Brăila, dar Gogu e gg.

vestile sunt bune

şi sună cam aşa:
- am iar maşinărie de scris, ia te uită, ia te uită cum funcţionează! deci Monica revine pe marile ecrane în două-trei zile:)
Între timp, pentru cine se simte bine că e blogger, iată exemplu de cineva care face sacrificii ca să poată posta. Pe scurt: în Havana cenzurii, o anume Yoani Sanchez, de 32 de ani , scrie despre viaţa de zi cu zi din Cuba, dintr-un hotel, plătind bani grei pentru asta şi riscându-şi, mai ales, libertatea. Amănunte aici, în International Herald Tribune.

despre oscaruri si cine vrea sa profite

Cum ar fi bloggerii care scriu pe rupte, bucurosi ca sunt primii care dau marele anunt. 

Gresit. Se spune la televizor, iar lumea e cu ochii pe ecrane.
Daca se face o analiza, o accept. 

HUO

suntem premianti, ce credeati?

Posesorii de bloguri, pasionatii de multimedia si de comunitati virtuale au fost premiati de revista „Time“ cu titlul „omul anului“.

Oricine a intrat in acest an pe Internet se poate lauda cu distinctia „omul anului“. Revista americana „Time“ ofera acest premiu pe 2006 comunitatii internautilor, pentru ca ei „modifica era informatica si sint cetatenii angajati ai noii democratii digitale“, motiveaza Richard Stengel, redactorul-sef al revistei.

articol complet aici, in Cotidianul