Cine are televizor şi nu are viaţa lui, poate trăi prin a altora. Când mai ai şi cu cine să comentezi ce apare pe micul ecran, eşti mare!
Am avut o seară ueber surprinzătoare: la Naşul venise, domnilor şi domnilor, Marian Nistor!
De reţinut: avea şi doamna lui bentiţă, din metal auriu, nu ştiu cu ce sistem de prindere, dacă nu era Zaza cu ochiul ei ager n-o vedeam; în schimb, bentiţa domnului Nistor era de grande exception: neagră, gâtuită la mijloc (al ei şi al frunţii) şi, am auzit, prezentă pe fruntea marelui trouver chiar şi în somn. Să nu-mi spui, Mariane, că porţi dispozitive energetice şi tu!
Totul s-a terminat, era să cred, apoteotic, cu Mulţumesc, iubită mamă, pe versurile celui care trebuia să rămână aşa şi nu mai mult, presărată, ici-colo, cu urări ca la nuntă, (s-a remarcat dedicaţia pentru naş)
Dar nu! Marian a văzut pianul din platou şi a dat peste cap măreţele planuri ale gazdei şi dă-i cu tremolo din fund de gât...L-am lăsat acolo, nu ştiu ce a mai ieşit din biata emisiune.
