Una dintre nedumeririle nepoțelului meu, de câte ori merg eu la Tîrgu Mureș, e de ce dorm eu așa de mult.
Vacanța, i-aș zice! Fusul orar, i-aș explica mai detaliat, dacă aș ști cum să-i spun unui copil de cinci ani că rotunjimea Pământului e cumva legată de cea a ceasului.
De data asta a îndrăznit să intre în camera mea cât încă
dormeam. A făcut bine: eu visam urât.
Se făcea că urma să dorm pe malul unei mări liniștite, turcoaz deschis, cum vedeam acum cinci ani la Tulum. Teama mea era legată de crocodili.
Mă gândesc să-i povestesc strașnicului prichindel ce gânduri mi-au tulburat ultima parte a somnului și iată că aveam dreptate cu toții să-l credem inteligent. Și pur.
-Păi nu trebuia să-ți fie frică: crocodilii trăiesc în mlaștină!
O să-i povestesc despre cei din Australia altă dată. Sau poate că visasem iguane. De iguane nu trebuie să vă fie frică. Sau poate da?
Ne va lămuri curând nepoțelul meu.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Mulțumesc pentru comentariu. Cu siguranță nu e violent și nici măcar un nenorocit de spam. Vă răspund imediat ce pot!