14 februarie 2009

in rest, sunt bine...

Am fost la twitterfest aici in Mexic: cum e sa mergi tu, tacut din fire, intr-o gramada de oameni pe care nu-i cunosti, sa ramai tot asa tacut, sa cunosti doi oameni care nu se fac mici cand vad elementul strain in grup, sa mananci, sa vezi un chelner care sparge o farfurie, sa-ti para rau pentru el, sa-l tot chemi, la final, sa-i dai lui bacsisul, ca sa nu-l imparta cu nimenea, sa nu vina, sa constati ca ai castigat trei sezoane de Prison Break, sa citesti pe spatele cutiei ca omul acela tatuat ajunge din lac in putul din Panama, sa-ti dai seama ca nu ai timp sa vezi filmul, sa-ti para rau ca nu citesti mai mult si alte alea? Mi se intampla mie, dar nu gasesc raspunsul.

***
Azi e vineri, 13. M-am dus la magazin, la Soriana, lant de magazine, la casa iti impacheteaza lucrurile in miliarde de pungi niste batranei sau chiar niste scolari care poposesc acolo dupa ore, pentru, avertisment inainte sa platesti, pentru ca ei sunt voluntari. 

Am luat un mixer simplu de tot si, cand ajung acasa, observ nu era. M-am intors, mi-am expus lacramatia, am inceput o lunga prelegere despre cat de bine am eu infipt capul pe umeri, am amenintat cu politia si apoi cu armata, pentru ca mi-am amintit ca la Cancun a navalit armata in sediul politiei, i-au arestat (demitere inclusa) pe toti pentru trafic de droguri.
Si apoi nu au vrut sa mi-l arate cu degetul pe seful lor, dar am pastrat nasul sus si imi incropeam un nou discurs in spaniola. A venit responsabilul si mi-a dat un alt obiect decat ala pentru ca eu sunt blonda, deci straina, deci cumpar foarte multe de la el din magazin si as fi o pierdere sau nu.
Si apoi am facut biscuiti.
***
Si inca ceva, sa nu ramana doar pe Twitter: azi, dupa 4 luni si 10 zile de la sosirea pe acest taram, am cumparat, cu mult tupeu, tortilla, un kilogram aburind si cald. E in camara. Acum sa vad cine o mananca si mai ales cu ce!
Gata, iar am scris mult si nimic. Salutari din Mexic, situat in America de Nord. America de Nord, da. Dupa care vine America Centrala si apoi marele Sud.

6 comentarii:

  1. "ridica tonul, daca vrei sa te asculte, sunt popor de sclavi, nu reactioneaza altfel"
    Asta cu ridicatul tonului e valabila si se practica pretutindeni. Aici in Canada e lege, daca vrei sa returnezi un produs sa zicem ridici putin tonul ca si cum esti foarte nemultumit si gata aia iti i-au produsul fara cracnire. Daca tot fac figuri ridici mai tare tonul si-l chemi si pe seful de magazin :))

    RăspundețiȘtergere
  2. ce bine de tine. nu ai ramas in romania, tara strutilor si a camilelor in forma de politicieni!

    RăspundețiȘtergere
  3. E piciorul tau??? Si sa imi dai si mie accept ca sunt hana :) ca mi-am facut id nou.sunt hana dar am pus adrasa lui mama..............:)):-*

    RăspundețiȘtergere
  4. Dar eu nu prea pierd timpul pe messenger si am vazut cereri de adaugare de la tot felul de nickname dubioase, cu consoane duble, y si alte alea...nu cred ca erai tu. mai bine scrie-mi pe mail.

    RăspundețiȘtergere
  5. 1) Trebuie şters "http//"-ul intermediar din link-ul din prepoziţia "în" din ultimul paragraf.

    2) E complicat: unii zic că-i în America de Nord (parte din NAFTA, nu?). Alţii vorbesc despre Mezoamerica... (civilizaţiile maya, aztecă etc. erau mezoamericane).

    RăspundețiȘtergere
  6. 1. Acusica sterg, nu mi-a atras nimeni atentia pana acum, semn ca nimeni n-a dat click.
    2. E complicat, nu contest, dar mi s-a spus ca scriu din America de Sus si m-am inflamat. Plus ca, o fi de la apa sau sunt drogata pe strada si nu am cunostinta, incep sa cred in alipirea Texasului la tara-muma samd. Si atunci ajungem iar in Nord.

    RăspundețiȘtergere

Mulțumesc pentru comentariu. Cu siguranță nu e violent și nici măcar un nenorocit de spam. Vă răspund imediat ce pot!

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...