marți, iunie 24

iubire, lacate pe pod si un roman

Mergem astazi pe Ponte Milvio, unul dintre cele 40 de poduri peste Tibru, din Roma.
Nu e intr-un loc special, zau daca sunt obiective turistice in jur, in afara de Pasticceria Mondi, pe care v-o recomand, desi nu e un unicat si sunt si altele la fel de bune, in oras.

Podul din povestea mea, unul ca toate celelalte si el, pana acum cativa ani, e la mare pret printre tinerii indragostiti ai vremurilor, insa. Nu se remarcase in cei aproape 1700 de ani care au trecut de la ridicarea lui, dupa
batalia in care Imparatul Constantin l-a invins pe Maxentius (si in urma careia, prin Edictul de la Mediolanum, se garanta libertatea religioasa in Imperiul Roman) decat prin faptul ca apele l-au cam muiat. Saracutul de el, acum il inmoaie mierea ce curge din povestile de iubire adolescentine care primesc un mare legamant in susurul apelor Tibrului.

N-a fost nevoie pentru nasterea acestei cutume urbane contemporane decat ca Federico Moccia, la mare si brusca apreciere printre tineri, dupa ani in care numai ca nu a murit de foame (mda, marketing tipic, JK Rowling stie) sa scrie un roman care a avut un succes enorm, cu cativa ani in urma. Tre metri sopra il cielo, pre numele lui, scris in 1992 si refuzat de toate editurile pana ce autorul a strans bani si, in 2004, l-a publicat pe cheltuiala lui. N-a regretat, pentru ca a avut si are un succes enorm in Italia, la modul ca Moccia scrie romane pe banda acum, s-au facut si filme dupa doua dintre ele, iar autorul a fost numit primarul podului Milvio, uite asa, de catre popor, nu va imaginati ca s-a intors lumea cu susul in jos.

Ce cutuma, ca ma incalcesc in cuvinte? O poveste de iubire nu e adevarata, daca porumbeii nu fac un legamant scriindu-si numele pe un lacat pe care il prind pe pod si arunca apoi cheia in apele neinvolburate ale Tibrului (romanul lui Moccia* povesteste despre doi amorezi care au prins un astfel de lacat pe un stalp de iluminat de pe pod. Sute de adolescenti au venit cu lacate cu tot, pe Ponte Milvio, de, in iarna lui 2007, au fost mari dezbateri in zona, ce sa se faca sa-i impiedice pe bietii copii sa mai vina cu fiarele pe pod.  

O mare agitatie cu nu stiu ce rezultat, din moment ce legaminte de iubire se fac in continuare, precum vedeti in foto).
Si, pentru ca in orasele de provincie se ofilesc porumbeii pe capete pentru ca nu-si pot demonstra iubirea in lacate pe podul Milvio, asa, ca in filme, un suflet caritabil a pus la cale si un site, pentru ei. Totul e doar la nivel virtual, niciun angajat nu merge sa cumpere lacatul, sa scrie Rosy si Dario pe el sau cum s-or mai chema protagonistii povestii. Completezi doar niste spatii si nici macar nu primesti un cont comun cu o parola pe care El si Ea sa o uite ca si cum ar arunca cheita in rau.
__________________
*Moccia s-a inspirat, se pare, in micul amanunt care a schimbat renumele podului, din povestea fostilor elevi ai unei scoli din Firenze care, la absolvire, isi demonstrau iubirea fata de orasul care i-a gazduit ani la rand printr-un lacat prins de Ponte Vecchio si o cheita aruncata in Arno.

Un comentariu:

  1. povestea asta cu lacatele a fost relativ recent imprumutata si in Köln, pe podul feroviar :D

    RăspundeţiȘtergere

Mulțumesc pentru comentariu. Cu siguranță nu e violent și nici măcar un nenorocit de spam. Vă răspund imediat ce pot!

LInkWithin

.
Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...