revolta lui i

Pensia te aşteaptă, tataie, i-a spus i.

Pe toţi! Habar n-aveţi cine sunt eu!

Şi şi-a trântit, violent, punctul pe cap.

Vă amintiţi, desigur, (click aici, dacă nu)vremurile de restrişte din lumea vocalelor. Alianţe, răzbunări, răsturnări de situaţie şi un i lăsat fără de sprijin. Poate doar cu ajutorul vărului său din Grecia. Dar cum să contezi pe el, când aici e frig, iar în Elada vânt? Alta era treaba vara, mai un sirtaki, mai un tzatziki, mai un val de mare, y era, oarecum, de nădejde. Acum, că e mai morocănos şi a dat-o pe ouzo, şi-a adus aminte de copilăria lor. Da, cu ani în urmă i râdea în hohote de piciorul lui. De ce e într-o parte? l-a auzit întrebându-şi mămica. Shhht, nu e frumos să râzi de defectul altuia!

Un defect? Ei poftim! Eu măcar sunt unic! Cum ar arăta New Iork scris aşa? Urât, dacă e să vorbim de defecte! y ţine minte şi acum când, de supărare, şi-a trântit două puncte în freză, să fie mai grozav decât verişorul lui şi nu s-a ales decât cu alte hohote de râs deşi, ştia bine că toţi copiii acelor vremuri s-au folosit de găselniţa lui. Chiar şi acum mai găseşti pe ziduri câte un Roxxy cu tremă, Ady şi Emy...Mda, dar sângele apă nu se face, chiar dacă e de vocale. i îi cere ajutorul. Şi cum să-l dea? Ar fi ei doi, clar. i şi cu y. pe cine să mai mizeze? E o să spună e! nu merge, pe el trebuie să ştii cum să-l iei. u ar mai fi, deşi e stresat mereu, când copiii nu pun punctul pe i, un u poate semăna cu doi i. Şi ce să facă ei trei? Mai sunt grăsanii ceilalţi. Ah, dacă l-aş putea convinge pe x să ni se alăture, oftă i. În niciun caz! strigă, indignat, y. De când suntem noi nu am făcut alianţe cu cineva din plebea consoanelor! Ei fără noi sunt nimic! Noi singure facem cuvinte câte vrem! Oaie, na!

La ceas de seară, cu ditamai ulcica de ouzo pe măsuţă, în căsuţa ascuţită din lumea vocalelor i şi cu y îl descopereau pe Sun Tzi.

Vă ţin la curent, cum nu?