Am aflat de europene, brusc, la întoarcere, după aeroport. Sediul PSD era luminat în roşu, mai încolo, albastru, lumina noaptea PNL. Eu luminam din interior.
Nu mi-am consultat emailul, nu am intrat pe blog, am făcut poze, nu m-am gândit o secundă la Elodia.
M-am aburit şi m-am înmuiat în ape termale ca un pensionar de lux de pe la noi, ca unul ordinar de pe la ei, am mâncat la ore fixe, nu m-am enervat o clipită şi mi-am mai auzit şi sintagma: this is how our life is supposed to be everyday!
Fapt pentru care mă gândesc la alt job, dar la ce? nu aş putea să devin rentieră?dolcefarnienteuză?

În stânga, exemplu de răsfăţ. Se scrie Gerbeaud, dar ungurii îl pronunţă, de când am auzit-o eu pe bunica prima dată povestind de prăjiturile de acolo Jerboooooo.
yummy, da.
Hai sa facem un club..al rentierelor...Si eu vreau. Nu m-as plictisi sa ma plimb...vreo reteta buna de mancare ungureasca, ceva? ::))
RăspundețiȘtergereVai de mine, cum de nu te-ai gandit la Elodia?
RăspundețiȘtergereTssss... :)
@Eu:pai facem clubul, cum nu, dar cand om ajunge!
RăspundețiȘtergere@Zaza: imi fac un tricou: exista viata si dincolo de Elodia