La Roma, dupa incident

Şi am mai fost o dată la Roma şi mult m-am temut că n-o să mă lase nenea aceia să intru în ţara lor(aoleu, ţin să protestez pe această cale faţă de ziariştii care, cu bucuria că au făcut o mare descoperire lingvistică, spun ţara cizmă sau pur şi simplu cizmă, când se referă la Italia).
revenind: pe airport nenea italianul căruia i-am întins paşaportul (nu ştiu de ce nu-mi place să arăt buletinul, deşi poza e OK:)) nici nu s-a uitat în interior, când a văzut coperta de România, deci huo ziarele care spuneţi că toţi rumânii sunt huliţi pe străzi. Bine, să nu uităm părul meu bălai şi toate constatările pe care le-am auzit de-a lungul anilor: nu arăţi a româncă. Mă rog. Nu ştiu cum s-a uitat la actele unui pasager de pe aceeaşi cursă care, vă jur, semăna leit cu romul Mailat, ucigaşul de soţii de marinari! Mi-a fost frică de el şi mai sunt şi ipocrită pe deasupra, m-am liniştit când am văzut asupra lui o pungă de la duty free, semn că avea bani dinainte să se ducă la Italia, zic şi eu. Şi în firobusul 90 vorbea o tanti la telefon în româneşte şi nimeni nu i-a zis nimic urât. Eu nu am vorbit nici singură nici cu altcineva româneşte, deci nu ştiu. În rest: la ei iar fu soare pe când aici ploaie, la ei afişe la grămadă că au alegeri de toate felurile plus mitingul de care am scris mai jos, la ei stolurile de păsări care se duc spre Africa umplu malurile Tibrului de puah! de am fost văzută, sâmbătă seara, alergând râzând ca să evit marele noroc, după ce, evident, luasem unul în freză, iar la întoarcere mergând demnă cu coiful din Corriere, râzând de zgomote de puah! şi de alţi tineri care alergau. Deci am noroc, doamnelor şi domnilor!
Şi am mâncat o super salată pe terasă la Gusto, carele ieste un bar, restaurant, pizzerie şi o librărie la un loc! Nu mai era loc pentru desert, dar păreau aşa de bune!